Varietăți geografice. De la Zanzibar la Salonic și înapoi

Sari la navigare Sari la căutare
Varietăți geografice. De la Zanzibar la Salonic și înapoi
de Ion Luca Caragiale


Citim în L'Indépendance roumaine de la 7/19 iunie 1885:

„De când d. Xenopol a luat direcția foii supuse, Zanzibarul a devenit o insulă. Nu se mulțumește a-și remania redacția tânărul redactor; îi trebuie numaidecât și o remaniare completă a hartei geografice: pentru moment este prea mult entuziasm..."

A doua zi, 8/20 iunie, sub titlul Ce este Zanzibarul? Voința națională scrie:

„În adevăr am făcut greșala să afirmăm așa ceva (că adică Zanzibarul ar fi o insulă), însă nu noi întâi, ci domnul Bouillet, care, în Dictionnaire Universel d'Histoire et de Géographie, 1884, la pagina 2016, coloana a doua, ne-a indus în eroare că:

«ZANZIBAR, Menuthias insula? insulă din Marea Indiilor, pe coasta regatului Zanzibar, pe 37° long. E, 6°, 2 lat. S. 80 kil. pe 25; cam la 200.000 loc., capitala Zanzibar sau Sawoychel, port pe coasta V, cu aproape 85.000 loc. Clima plăcută, adieri de mare. Mare comerț cu insula Maurice și cu coasta Africei. Consulat francez. Această insulă a fost descoperită în 1503 de către Albuquerque. (Așa încât procopsiții noștri aveau destulă vreme să afle ceva despre fericita insulă — not. red.)

ZANZIBAR (Sultanatul de) pe coastele Zanguebarului între regatele Melinda la N și Quiloa la S; își trage numirea de la insula Zanzibar, care se găsește lângă coasta sa. Independent de la 1858. Capitala Zanzibar.»"

*

De aci polemică geografică la toartă.

Citim în L'Indépendance roumaine de la 11/23 iunie:

„Toată lumea știe — afară de redactorii Voinței naționale — că nu insula Zanzibarului este în cauză în momentul de față relativ la diferendul iscat între guvernul german și sultanul de Zanzibar. Știrea următoare va convinge — poate ! — pe geografii numitei foi că nu e vorba de insula Zanzibar: «O telegramă din Zanzibar anunță că Germania a încheiat cu șefii indigeni ai teritoriului de Vitou (provincie situată dincolo de statele sultanului de Zanzibar, la nord de Pocomo) un aranjament care-i confere protectoratul pe această regiune.» — Confrații noștri sunt acum convinși?"


*

Citim apoi sub titlul Iarăși chestia Zanzibarului în Voința națională de la 12/24 iunie:


„...La întrebarea: confrații noștri sunt acum convinși? răspundem:

Suntem convinși că, pe lângă insula Zanzibar, mai e și un stat cu același nume, însă ne felicităm că în același timp v-ați convins și d-voastră că data intrării d-lui Xenopol la Voința națională nu coincidează cu «invențiunea» insulei Zanzibar.

De altminteri n-am fi intrat în această geografică polemică dacă d. Xenopol, dintr-un simțimânt de delicateță, destul de înțeles din partea d-sale, care n-a navigat niciodată decât pe Dunăre, ar fi putut tăcea când a văzut că i se atribuie descoperirea unei insule situate tocmai la 37° long. est și 6°2' lat. sud, 80 kil. pe 25 etc."

*

Pornind de la Zanzibar, unde ajunserăm? Nici prin gând nu i-ar trece cuiva.

Iată ce citim în L’Indépendance roumaine din 12/24 iunie:


„Siguranța publică în Grecia. — Zilele trecute, un tânăr numit Gogo, fiul lui Hagi Dimo, proprietar la Kastodorak, provincia Salonicului, a fost prins de o bandă de tâlhari..."

*

Se înțelege că cu așa mișei tâlhari, averea, onoarea și viața, nimic nu mai este sigur, nimic... afară de un lucru, și anume că Salonicul nu este o provincie a Greciei, ci un oraș și un sangiacat al Turciei, și aceasta este sigur lucru încă din anul 1492, adică cu 11 ani mai-nainte chiar de descoperirea Zanzibarului de cătră Albuquerque. Iată în sfârșit ceva sigur, măcar că se petrece în Orient, unde e atâta nesiguranță.

În adevăr, citim în Dictionnaire Universel d’Histoire et de Géographie al d-lui M.N. Bouillet:


„SALONIC, Therma, apoi Thessalonica la antici, oraș și port al Turciei de Europa (Rumelia), capitala provinciei pe golful Salonicului (Thermaicus sinus) la 560 kil. de la Constantinopol; cam la 35.000 locuitori. Reședința unui arhiepiscop grec, unui mare molah, unui mare haham israelit. Salonicul este zidit ca un amfiteatru la picioarele muntelui Kurtiath; în portul său încap 300 de vase: are zidurile groase cu turnuri dasupra, dar n-are fortificații propriu-zise. Are biserici frumoase (Sf. Sofia, Sf. Dumitru, Rotunda, imitată după Panteonul din Roma, și altele), mai multe moschee (care cele mai multe au fost biserici), palate bogate, un castel întărit numit Cele 7 turnuri imitat după cel din Constantinopol; Propileele vechiului Ipodrom; arcurile de Triumf ale lui August și Constantin și altele. Este orașul cel mai comercial al Turciei, după Constantinopol; acolo sunt consuli ai tuturor națiunilor. Populațiunea e foarte amestecată: afară de turci, mai sunt o mulțime greci, evrei și europeni. Acest oraș a stat sub numele de Therma până la domnia lui Casandru, care îi dete numele femeii sale Tesalonica, sora lui Alexandru cel Mare. În evul mediu, fu răpit de la greci de către Gulielm, regele Siciliei; căzu apoi la 1313 în puterea lui Andronic II Paleologu, și fu după aceea cedat venețienilor; însă aceștia fură goniți din Salonic de către turci sub Amurat I."

*

Ei! Mai înțelegem Zanzibarul, dar Salonicul! Asta e prea din cale-afară, iubiți confrați de la L'Indépendance roumaine; asta ne-a hotărât să vă trimitem în dar la Anul Nou viitor ediția din urmă a d-lui M.-N. Bouillet. En attendant, chers, évitez les noms géographiques. Pour l’amour de Dieu! ne voyez-vous pas qu’ils vous portent malheur?