Vara la țară

Vara la țară (fragment)
de Alexandru Depărățeanu


Locuința mea de vară
E la țară :
Acolo eu vreau să mor,
Ca un fluture pe flore,
Beat de soare
De parfum încântător!

Acolo e fericirea
Și iubirea
Traiului patriarhal;
Viața, ce aci s-ascunde,
Curge-n unde,
Curge-n unde de cristal.

Ale soarelui copile,
Dalbe zile
De Cuptor și Cireșar,
Ca pe niște surioare,
Pe fecioare
Din colibi le chiam-afar.

Și ca roiul de albine
Pe coline,
Pe vâlcele, pe câmpii,
Toată ziua mi se-ncurcă
Și murmură
Copilițe și copii!

Numai vara cerul face
Cu noi pace;
Numai vara ochiul meu
Vede-n raze și lumine,
Toate pline
De mila lui Dumnezeu!

Spicul blond cu paie d-aur
Scump tezaur
Pentru mari și pentru mici,
Undulează-n mii de valuri
Între maluri
De sulfine și d-aglici!

Ast-fel basmele azurate
Și-nstelate
C-al lor cer de Orient,
Spun ca-n țările-ncântate
Sunt bogate
Mări de aur și argint,

Și pentru asta eu, vara,
Iubesc țara,
Pentru asta voi să mor
Ca un fluture pe floare
Beat de soare,
De parfum încântător?

Moară tonții în palate
Îmbrăcate
Cu covoare d-Ispahan,
Mie dați-mi valea verde,
Unde pierde
Omul negrele gândiri,
Unde-ți uiți de infamia
Și sclavia
Auritelor zidiri!

Dați-mi, dați-mi valea verde,
Unde pierde
Omul negrele gândiri,
Unde mândra păsărică
Se ridică
Până-n cerul luminos;
Și din ceru-i plin de soare
Cu oroare
Abia vede omul jos!