Vaca văduvei

Jump to navigation Jump to search
Vaca văduvei
de Cezar Bolliac


Cînd Murgilă-ncurcă calea
Dup-al soarelui sfințit,
De mugiri răsună valea
Și Brîndușa mi-a sosit.
E țîțoasă, e lăptoasă,
Clopotul i-l înțeleg,
Ea e mai devreme-acasă,
După dînsa nu alerg.
Curge laptele din uger
Ca un șipot, un izvor,
Și Florica i-a strîns luger,
I-a pus sarea în obor.
Vițelușa Viorica
Saltă, saltă spre bordei,
Și fetița mea Florica
Luptă, luptă de curmei;
Amîndouă-alearg’, aleargă:
Una-n blid, la dumicat,
Alta prinde, va să spargă
Ugerul ce i-am lăsat.
Iar Brîndușa linge p-una
Și la alta cată blînd,
Coarnele îi sunt ca luna,
Le mîngîie tot mugind.
Cînd Ziorilă se deșteaptă,
Bag vițeaua în celar,
Și Florica-n prisp-așteaptă
Cu Brândușa pe văcar.
Am vîndut pe la Drăgaică
Doi juncuți trași prin inel,
Linși ca rochia de chitaică,
Ș-astă-iarnă un vițel.
P-amîndouă ea ne ține,
Ea ni-i singurul venit
La orice nevoie vine; –
O, nu-i cereți ierbărit!