Vântul (Virgiuliu)

Jump to navigation Jump to search
Vântul
de Publius Vergilius Maro
Traducere de Ștefan Octavian Iosif


Astăzi sunt zefirul care
Știe numai să dezmierde,
Hoinărind cît ține ziua,
Vesel, pe cîmpia verde.

Drăgăstos sărut în treacăt
Florile îmbobocite,
Și-n săruturile calde
Florile tresar vrăjite.

„Dragi copii ai primăverii,
Înfloriți și vă deschideți!
Le șoptesc eu la ureche —
Înfloriți, trăiți, surîdeți!“

Iară florile, sfioase,
Se desfac încetișor;
Și, împovărat de visuri,
Blînd adorm pe sînul lor.

Mîine sunt vîrtej sălbatec
Ce răstoarnă, vuie, geme.