Utilizator:Mishuletz/traducere

Beethoven

Pentru fraţii mei Carl şi [Johann]^[1] Beethoven.

O voi! oameni care mă credeţi sau mă declaraţi duşmănos, obstinat sau mizantrop, cât de mult mă nedreptăţiţi, voi nu cunoaşteţi cauza secretă a celor presupuse de voi, inima şi caracterul meu erau incă de copil înclinate spre sentimentul tandru al bunăvoinţei, chiar şi spre infăptuirea unori lucruri măreţe am fost întodeauna dispus, dar consideraţi numai că de şase ani o stare deplorabilă m-a cuprins, agravată de medici insensibili şi din an în an înşelat în speranţa de a fi vindecat, în final condamnat la perspectiva unui rău durabil (a cărui vindecare poate să dureze ani sau poate fi chiar imposibilă), născut cu un temperament înflăcărat şi plin de viaţă predispus pentru distracţiile oferite de societate, a trebuit devreme să mă izolez, să-mi petrec viaţa în singurătate, şi dacă chiar am încercat să ignor toate aceste lucruri, oh! cum am fost aruncat înapoi de dureroasa şi trista experienţă a auzului meu slăbînd, şi tot nu mi-a fost posibil săm le zic oamenilor: vorbiţi mai tare, strigaţi, pentru că sunt surd, ah! cum să fie posibil să fac conoscută slăbiciunea unui simţ, care la mine ar trebui să fie mai deplin decât la alţii, un simţ pe care îl posedam inainte la cea mai mare perfecţie, la o perfecţie la care puţini din breasla mea au ajuns vreodată - oh! no s-o pot niciodată, deci scuzaţi dacă o să mă vedeţi retrăgîndu-mă acolo unde înainte mă amestecam cu drag între voi. De două ori mai tare mă doare nenorocirea mea, pentru că trebuie să rămân cu ea neînţelesă, nu am dreptul la recreere în societatea oamenilor, la conversaţii delicate şi argumentare reciprocă; aproape complet singur, aproape numai cât este absolut necesar pot să mă amestec printre oameni, ca un exilat trebuie să trăiesc, când mă apropriu de un grup de oameni, mă cuprinde o frică fierbinte de pericolul de a fi pus în situaţia de a face observată starea mea - şi dacă în ultima jumătatea de an, pe care am petrecut-o la ţară, medicul mi-a recomandat să nu îmi folsesc auzul prea mult, aproape că se potrivea cu disposiţia mea actuală, chiar dacă împins de un instinct social, m-am lăsat sedus, dar ce umilire când cineva care stătea lângă mine auzea de departe un fluier şi eu nu auzeam nimic; sau dacă cineva auzea pe păstor cântând iar eu iarăşi nu auzeam nimic; asemenea evenimente mă aduceau aproape de disperare, mai lipsea puţin şi-m luam viaţa. Numai ea, arta, a fost cea care m-a reţinut, ah! mi s-a părut imposibil să pot părăsi lumea înainte de a fi dat naştere la tot ce mi-am dorit, şi aşa se face că îmi petrec această viaţă mizerabilă - adevărat mizerabilă; un corp aşa iritabil că o schimbare un pic ma rapidă mă face să trec dintr-o stare de eforie întruna de disperare - răbdare - pe ea trebuie s-o aleg ca ghid

Note

1. În scrisoare în locul prenumelui Johann este un spaţiu liber (notă wikisource)