Ursu și oaspeții săi

Jump to navigation Jump to search
Ursu și oaspeții săi
de Constantin Negruzzi


Într-o zi de carnaval,
Ursului i-a venit gust să deie și el un bal.
Am greșit, nu bal, ci masă la care erau poftite
Dobitoacele din codru, prietene, cunoscute
Pentru ospățul acesta, s-a făcut gătire mare
Și îmi pare
Că nu lipsea nimic alta decât chefu, veselie;
Momița s-a socotit că este într-o pustie
Nu erau vorbe și glume ce fac bucatele bune,
Mauvaise humeur aveau toți, dar de ce nu știu a spune.
Momița n-a vrut s-aștepte; oaspeții și pe urs lasă,
Și se scoală de la masă.
— Ce! Zice ursul, ce ne lași? Cumătră, și und' te duci?
— Acolo unde au chef, Bertrand îi răspunde atunci,
Cele mai bune bucate, dacă chef nu-i, nu-mi plac
Și haz de ele nu fac.
Dumnezeu să ne ferească de ospățul iscusit
Unde alta decât numai bucatele bune sunt.