Urcați ca fumul

 

Urcați ca fumul, imnuri liniștite,
pentru pământ și soare, pentru zări,
pentru văzduhuri bine cumpănite
și pentru munții singuri lângă mări.

Fiți rugăciuni, voi imnuri, fiți chemarea
acestei inimi mai adânci ca toate
apele care-mplinesc oceanul și marea.
Pasăre-n zbor și clopot care bate
aș vrea să-mi fie glasul. Poate-n fund
unde ceru-ntâlnește câmpiile,
poate la temeliile
lacului, unde stele s-ascund,
să se deștepte-un zeu și să m-audă.

Păzește-mă ca pe iarba câmpului, crudă!
Doamne, aș striga: coboară-te-n sângele meu
care-amurgește și-nghiață mereu.

Cine știe...
Poate m-ar auzi
zeul luminii și vieții,
mările licărind îndărătul ceții
ca-n prima zi,
sau munții m-ar auzi.

Voi prin văzduhuri bine cumpănite,
urcați ca fumul, imnuri liniștite,
pentru soare, pentru pământ,
și pentru puțina flacără care sunt.