Unei trecătoare

 

Nu te-apropia, rămâi mereu departe,
Dar zâmbetul acesta să-l păstrezi;
Vrei să cladim cu visele deșarte
O lume-n care mâine n-ai să crezi?...

Rămâi, rămâi așa cum ești acuma,
Fii o părere-a sufletului meu;
Mai bine e să nu se pară numa,
Decât să ne încredințăm mereu.

Doar să visăm c-am fi putut odată,
Să mergem poate pe același drum,
Eu visător, tu blândă și curată,
Așa cum ești, așa cum pari acum.

De ce te-ai opri și mi-ai întinde-o mână,
Când visul meu e-n strălucirea ta
Din tot ce-i azi, nimic n-o să rămână.
Și mâine, din nou, nu te-aș mai căuta.