Un pic dă nădejde d-aș ști c-o să-mi vie

 

    Un pic dă nădejde d-aș ști c-o să-mi vie,
    Și traiul mai dulce că poate să-mi fie,
    Atuncea și viața mi-ar fi doar mai scumpă,
    Și ața ce-o trage n-aș vrea să se rumpă.

    Dar cînd de nădejde dă leac nu să simte,
    Și nici cum să-mi vie nu-mi trece prin minte,
    D-amor... nu e vorbă, dar nici dă viață,
    S-au săvîrșit toate !... ah, rumpe-te, ață !

    Și poate atuncea, de n-o fi simțire,
    Să fiu în odihnă, să am fericire.