Sari la conținut

Un cuvînt

Un cuvînt
de Ion Luca Caragiale

În Moftul romîn, 1901, 23 septembrie, pag. 2, articol de fond (după un Avis cititorilor noștri). În Opere, IV, 1938, la Addenda, pag. 372

11867Un cuvîntIon Luca Caragiale

Cu adîncă părere de rău ne facem datoria să anunțăm apropiata apariție a unui nou confrate umoristic, Zeflemeaua, care va ieși de joia viitoare o dată pe săptămînă sub direcția lui George Ranetti, publicistul bine cunoscut.

De ce cu adîncă părere de rău?

1. Fiindcă Geroge Ranetti e nevoit să ne lase pe noi: împrejurări neatîrnate de voința lui și încă mai puțin de a nostră îl silesc să dea la lumină Zeflemeaua și

2. fiindcă Zeflemeaua ne va fi un concurent într-adevăr redutabil.

George Ranetti este un om de spirit în cel mai sever înțeles al cuvîntului, și prin urmare știm că n-are să se supere de laudele meritate ce din toată inima i le aducem aici. Rar se poate găsi un colaborator atît de valoros și așa de conștiințios, și poate și mai rar un camarad mai bun și mai inimos. Articolele lui, totdeauna pline de vervă caldă, au făcut onoarea coloanelor noastre. ca drăcușorul Spiriduș, care se arată în două locuri deodată și-n deosebite înfățișări, amicul nostru colabora cu diferite iscălituri la două gazete, la Epoca și la Moftul romîn, cu egal talent, cu același întreg devotament, cu aceeași deplină integritate profesională; și desigur că și la ziarul serios lipsa amicului nostru trebuie să fie regretată ca și la ușurateca noastră revistă.

De altă parte, fiindcă-l cunoșteam pe George Ranetti, știam că Zeflemeaua nu va fi un concurent care să ne dispute cu pre puțini sorți de izbîndă atenția și simpatia publicului cititor.

Asta nu ne-mpiedică însă, ca buni camarazi ce i-am fost și ca buni confrați ce-i vom rămînea întotdeauna, să urăm întreprinderii amicului nostru succesul pe care-l merită un om de spiritul și talentul lui într-o țară în care nu prea calcă birjile oameni de talent și de spirit.

Și aproposito de aceasta, îi urăm Zeflemelei tot succesul cu atît mai sinceră căldură cu cît și noi și amicul nostru știm că-n țara noastră, unde lipsa de merit nu prea-mpiedică succesele, încă e loc pentru ca mai multe merite să trăiască — prost, nefiind, firește, destul loc pentru ca unul singur să trăiască binișor.

Trăiască Zeflemeaua și pe lîngă ea și Moftul romîn!