Un cuvânt
| Un cuvânt de Traian Demetrescu |
Copilul a învățat să scrie ... E o bucurie nespusă în toată casa !
Mama lui aburește geamul cu gura și zice copilului: «Scrie cu degetul numele mămiței !»
Copilul scrie : «Ana» — apoi toți îl sărută, îl strâng în brațe.
Tatăl prevede că va ajunge un om mare. Copilul e abia de cinci ani.
E cald, după amiazi.
Toată familia s’a dus în grădină. Copilul se joacă, trântit pe nisipul depe aleie. Cu o nuia scrie pe nisip cuvintele cari i se dictează.
O soră a lui îi spune: «Scrie pasăre».
El scrie, nu face nici o greșală. Scrie incet, face literlle mari, să se poată citi.
Tatăl său îi zice grav: «Scrie Durere, cu D mare».
Copilul scrie : «Durere».
Durerea, nevăzută, trece pe lângă copil: «Acum îmi scrii numele pe nisip; mai târziu mi-l vei scrie în suflet!»
- Craiova, 1895.