Umbre prea multŭ fericite

Umbre prea multŭ fericite de Alexandru Pelimon

Umbre prea multŭ fericite,
Cu verzi lauri imortale,
Ce din strămoșești morminte
Răsarŭ vii faptele lorŭ !
Vinŭ la noĭ, ne vizitează,
Inima ne‘nflăcărează,
Ne suride ca unŭ soare
Unuĭ mărețŭ viitorŭ !

Brațul celu nervosŭ si tare,
Peste secolĭ de gîndire
La a soarteĭ cununare,
Va culege sfinte flori,
Generațiĭ în uĭmire,
La de ochiŭ o aruncăturà,
Vor simți acea căldură,
De eroĭ nemuritorĭ !...
Umbrele mai vinŭ odată
În nŭorŭ de luminĭ ce poartă
Coifurĭ, zale, armătură,
Numele scrise cu focŭ !...
Brațul celŭ nervosŭ și tare,
A suna scudul cel mare,
În al armelor norocŭ!

Mare pompă grămădită,
P’oceanu luciŭ se ivește !
Romania‘mpodobită
Și feceoare mîdre saltŭ !
Speranța le ocolește !
Ea surîde multŭ voiasă,
Ca o tînără mireasă,
Ce’are dorul înfocatŭ !

Sunetul de bucurie
Fețile înseninează,
June inime sburdează
D’al ei viitorŭ doritŭ !...
Vestea sa de bine fie,
Cu cununa ce’o așteaptă,
Marě a secolului faptă..
Și totŭ omul fericitŭ !
C’o credință adevărată,
Templul cel ce ne învață,
Desbinarea alungată,
Cugitele a uni,
Din scînteia strămoșească,
Totŭ Romînul în viață
Afle ce felŭ să trăiască,
Mare cum trebuĭ a fi!

Soarele din nuorŭ răsare,
Raze de focŭ imortale,
La Romînĭ, razele sale,
Fu lumina‘ntr’a lorŭ sînŭ !...
Marea cea turburătoare,
Numaĭ fie viscoloasă,
Curgă unda seninoasă,
Și zefirul sufle linŭ

Sufle aura ușoară,
Pe cerŭ soarele luciască,
Crească florile de vară,
Pacea ramurĭ a‘nverzi;
Romănia‘nainteze,
Arpele să s’acordeze,
Cîmpul patrieĭ rodiască,
Cu eroĭ a se făli !...
Umbre prea multŭ fericite,
Cu verzi laurĭ imortale,
Răsarŭ vii faptele lorŭ !
Vinŭ la noĭ, ne vizitează,
Inima ne‘nflăcărează,
Ne suride ca unŭ soare
Unui mărețŭ viitorŭ !...