Sari la conținut

Umbră

Umbră
de George Coșbuc
11813UmbrăGeorge Coșbuc


Dacă tu vei căuta
Să se nalțe pacinic fumul
Jertfei tale, nu uita
Că, de ai spre soare drumul,
Umbra este-n urma ta.

Rob tăcut, pe care-l cheamă
Domnul său c-un gest tăcut,
Ia aminte plin de teamă
Orice gest i-ar fi făcut
Și de toate ține seamă.

Umbra-i robul, cînd urmezi
Drumul tău spre soare țîntă:
Nu te supăra n-o vezi;
Chipul ți-e-n lumină sfîntă,
Și-n lumină naintezi.

Dar cînd vii de dimpotriva
Soarelui, ea-i sfetnic rău:
Stăruind nemilostiva,
Să-nnopteze chipul tău,
Ce supărăcioasă fi-va !

Umbră, soare-al jertfei fum !
De prisos mi-e tîlcul, dacă
N-ai putut să-l prinzi. Și-acum
Poți s-alegi ! Ești cel ce pleacă,
Eu sunt cel de mult pe drum.

(1906)