Uite, mamă, cânii bat

Jump to navigation Jump to search
Wikisource:Doine Uite, mamă, cânii bat (Metehăul)
culegător: Ion Chiș Șter, de la Teodor Pop, 38 ani, Buteasa, 1973, Țara Chioarului; în Antologie…, 1980, p. 75, t. 39.


Uite, mamă, cânii bat,
Intră pețitori în sat;
Și le-om da și băutură
Da’ de nu m-or cota-n gură.
Uite, mamă, că să duc,
Nici pă una nu ne duc.
Uite, mamă, -s pă la prag,
Nici pă una nu ne trag.

Mă uitai într-o fântână,
Mă văzui fată bătrână,
Tot fugi o săptămână;
Mă oprii lâng-on pârău,
Mă rugai de tată-meu
Ca să-m coate-on mutihău.
Fie cu paie-ncălțat,
Numa să fie bărbat;
Și păru pân clop să-i iasă,
Numai să mă văd mireasă.


  • Observații: "Există unele obiceiuri, cum sunt moșii și babele, care sunt practicate atât de băieți, cât și de fete. Băieții fac pentru fete moși, care în Budești se numesc pețitori, iar în Sârbi vindici sau metehauă, iar fetele fac pentru feciori babe. Metehăul este făcut din cârpe, haine vechi, având bețe în loc de mâini și de picioare, iar pe cap o palărie, dacă este moș, ori o năframă, dacă este babă. Întotdeauna metehăul este însoțit de o scrisoare în care, fie în versuri, fie în proză, își dezvăluie identitatea și scopul pentru care a venit (…). Pentru a fi văzut de cât mai multă lume, metehăul este pus într-un copac cât mai înalt (…). Acești metehăi sunt puși numai la fetele și feciorii mai în vârstă" (Memoria Ethnologica, nr. 10, 2004, p. 984, col. Petru Ștețiu).