Tunsul (Alecsandri)

Jump to navigation Jump to search
Tunsul[1]

poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri


Vestea-n țară a ajuns
De un hoț cu nume Tuns,
Că prin codri a ieșit
De șase-ntovărășit,
Toți voinici, aleși panduri,
Oaspeți ageri de păduri,
Ce se port din crâng în crâng,
Câți îl văd, de ei se plâng.
Că nici unde nu gândești,
Cu dânsul te întâlnești
Și-l auzi zicând cu bine:
„De unde vii, măi creștine?
Din ce sat, din ce oraș?
Luat-ai la drum răvaș
Să nu pătimești cevaș?
Te jur cu pistolu-n piept,
Spune mie tot cu drept,
De ai bani mai multicei,
Dă-mi jumătate din ei,
Că-ți dau la mână răvaș
Să nu rămâi păgubaș,
Și cu vreme de-oi trăi,
Pân-într-unul ți-oi plăti,
Dar cumva de-oi muri eu,
Ți-i va plăti Dumnezeu!"
Vai! sărmanul voinicel!
Sărăcuț, amar de el!
Căci păcatul l-a gonit,
Cu moarte l-a pedepsit!

  1. Istoria Tunsului a fost scrisă de un autor rus și tipărită într-un calendar, după ocupația Valahiei de către armiile rusești, la 1828. O parte din acea istorie anecdotică a fost tradusă de dl A. Donici și tipărită fin Foaia științifică și literară ce s-a publicat la Iași în anul 1844.