Trei sonete
Aspect
I
[modifică]- (Traumbilder)
- În vis, părea la nuntă că mă-nvită;
- Și se făcea că eu plecam de-acasă
- În frac de gală, vestă de mătase;
- În fața mea sta dulcea mea iubită.
- M-am închinat și-am zis: "Sunteți mireasă?
- Eh, vă doresc viață fericită!"
- Dar vorba mea era așa silită,
- Pe cât de rece și politicoasă.
- Atunci iubita izbucni în plâns,
- Și-n lacrimile ce-i curgeau întruna,
- Încântătorul chip al ei s-a stins.
- O, dulcii ochi, evlavioase stele,
- De mă mințesc aievea-ntotdeauna,
- Măcar în vis mă-ncred cu drag în ele.
II
[modifică]- (Mamei sale B. Heine, născută von Gelden)
- Sunt învățat să port sus a mea frunte,
- Căci firea mea e dârză și-ndrăzneață;
- Chiar regele de m-ar privi în față,
- Privirea mea ar ști cum să-l înfrunte.
- Dar, scumpă mamă, oricât de semeață
- Figura mea ar sta să se încrunte,
- Eu șovăiesc, cu pletele cărunte
- Când mi te-apropii, sfântă și măreață.
- Spiritul tău poate mă umilește,
- Spirit înalt, ce nu cunoaște frică
- Și fulgerul spre ceruri se ridică.
- O amintire mă neliniștește,
- Purtarea mea cea rea posomorât-a
- Inima care m-a iubit atâta?
III
[modifică]- Ca un nebun te-am părăsit odată,
- În lumea largă dorul mă gonise
- Să cat iubirea-ntrevăzută-n vise,
- Ca s-o cuprind în inima mea toată.
- Și am cerșit pomana ne-nsemnată
- Rătăcitor, cu brațele deschise,
- Și am bătut la porțile închise,
- Dar numai ură-mi dară ca răsplată.
- Ci eu doream iubirea,-n veci iubirea,
- Și asta n-am găsit-o nicăirea.
- Bolnav și trist m-am reîntors acasă.
- Tu mi-ai ieșit atunci în prag duioasă,
- Și, ah, în ochii tăi sta zugrăvită
- Iubirea sfântă, dulce, mult dorită.