Transwiki:Cartea lui Enoh

Textul din titlu

THE BOOK OF ENOCH

                     CARTEA  LUI  ENOCH

         SEPFER  HA’RABA,  SEPFER  HA’ENOCH
         (CARTEA  INVATATURII  -CARTEA  LUI  ENOCH).

   sau:  EVANGHELIA  PREISTORIEI  UMANE

CAP. 1

Cartea  lui  Enoh  fiul  lui  Iah’Red,  fiul  lui  Dumnezeu,  fiul  parintelui  nostru  din  Eden,  al  saptelea  dupa  Adam,  scrisa  de  Elisa  Ben-Eden,  de  la  inceputul  lui  Enoch  ca  Imparat  pentru  Dumnezeu  peste  tot  pamintul.
Care  a  fost  in  zilele  lui,  Imparatul  pamintului  in  intregime  si-n  mila  Celui  A-Tot -Puternic,  Enoh  a  fost  un  Cirmuitor  al  oamenilor  pe  pamint  inaintea  Stapinului -Domnul.
Si  sulul  cartii  mele  este  dovedit  cu  multe  semne  de  scris,  ca  sa  ramina  in  faptele  acestea  care  au  fost  in  vremea  vietii  lui  Adam,  sa  ramina  si  vremea  sa  nu  le  strice  cu  uitarea.
Si  Enoch  a  scris  in  semnele  sale,  ce  am  scris  si  eu,  asa  ca  am  gasit  cu  folos  sa  unesc  cuvintele  cartii,  ca  nu  cumva  sa  uite  omul  inceputul  sau  si  nici  pe  Iehova  Facatorul  sau  din  inceput.
Si  zic:  priviti  bine  semnele  mele  si  la  vopsea  si  la  toate  liniile  lor  ca  sa  nu  va  inselati,  nu  cumva  sa  va  incilciti  cind  cititi,  asa  ca  cine  citeste,  bine  sa  citeasca  si  sa  inteleaga  in  chip  neprefacut  cu  inima  cuvintele  cartii.
Si  inaintea  mea,  era  un  om  un  pic  mai  vechi,  si  nascut  cu  putin  mai  inainte  si  el  era  fiul  lui  Adam  Parintele  nostru.  Si  acesta  avea  pus  un  nume  Iah’Red  care  este  tatal  lui  Enoch,  Domnul  meu.
Si  pe  cind  Iah’Red  era  de  o  suta  saizeci  si  doi  de  ani,  a  avut  un  fiu,  de  la  femeia  lui  Nehleliaya.  Si  zic  ca  omul  acesta  era  un  om  sfint  fiinca  era  din  poporul  lui  Dumnezeu,  dintre  fii  lui  Adam  si  pomenirea  mea  despre  el  este  dovedita  si  de  felul  vietii  lui  si  de  faptele  sale.
Si  copilul  acesta  nascut,  a  fost  nascut  in  casa  lui  Adam,  la  Aden-Eridu.  Si  Enoch  a  fost  mingiiat  de  trairea  lui  Adam  in  zilele  lui  si  a  fost  invatat  chiar  de  Parintele  nostru.  O...  Domnul  Sa -Ierte  pacatul  lui  Adam! 
Si  eu  martor  la  zilele  lui  Enoch,  am  vazut  cu  ochii  mei,  venirea  lui  in  lume  si  strigatul  sau  de  neprihanire  in  pamintul  celor  vii.
Si  cind  a  fost  nasterea  lui  Enoch,  pe  pamint  era  numarat  anul  cinci  sute  nouazeci  si  doi,  de  la  izgonire,  dupa  anul  lui  Adam.  Si  acesta  este  anul  lui  Enoch,  de  cind  se  numara  anii  pe  pamint.
Si  Enoch  a  crescut  inaintea  lui  Adam  si  a  primit  invatatura  din  gura  lui  si  de  mic  copil  Enoch  a  fost  placut  Domnului.  Ba  a  urit  ce  faceau  oamenii  in  veacul  lui,  semnele  lor,  chipurile  la  care  se  inchinau.
Enoch  a  fost  cel  dintii  care  a  scris  si  cel  dintii  care  a  facut  table  de  lut  si  de  rasina  pentru  scris,  el  a  scris  pe  pergament,  pe  papirus  semnele  lui.  Si  a  indragit  intelepciunea.
Si  pe  cimpurile  Edenului,  cinta  psalmi  Domnului  cu  harha  si  cu  flautul.  Intelepciunea  lui  a  crescut  nemasurat  de  mult  si  cunostinta  sa  crescuse  ca  a  Serafimilor.
Apoi  I  s-a  intimplat  vedenii  si  Enoch  a  fost  facut  Print  a  lui  Dumnezeu,  cu  putere  netagaduita  si  el  a  gasit  calea  si  pacea,  s-a  impacat  cu  Dumnezeu.
In  al  saizeci  si  cincilea  an  al  vietii  lui  Enoch  si  in  al  cincisutelea  optzeci  si  sapte  de  ani  a  lui  Adam  si  de  cind  se  numara  anii  pe  pamint,  Enoch  s-a  insurat  si  a  luat  femeie  pe  Lhesya  si  in  anul  acela  a  avut  pe  Math’Ushaleh.
Si  despre  restul  faptelor  cu  amanuntul  si  de  cind  a  inceput  Enoch  sa  umble  cu  Dumnezeu,  sint  scrise  in  parte  dupa  ordinea  in  care  sau  petrecut.  Si  in  cartea  aceasta  sint  spuse  cu  semne,  numai  vorbele  lui.                                                                           .                                                                                                 TERETZ:                                                                             .                           INVENTAR  LA  LEGE                             .
Si  eu  Moise,  cu  numele  meu  in  limba  lui  Israel,  Moshe,  ce  am  fost  Print  a  lui  Faraon  in  tara  Egiptului,  fiind  descoperit  Evreu,  am  descoperit  la  sclavii  Evrei,  cartile  lor  din  care  citesc.
Si  acestea  .............  si  sint  stiute  vechi  de  la  inceputuri  si  sint  numite  asa:  Cartea  lui  Enoch,  Geneza  lui  Avram,  Cartea  lui  Iehov -Madiam  si  Cartea  lui  Josepf,  pe  care,  inaintea  Cartii  Legii  le-am  pus  si  in  zilele  cind  vor  trece  Iordanul,  am  dat  in  mina  lui  Iosua  si  Caleb  cartile  Sfinte,  impreuna  cu  Cartea  Legii.
Si  cu  toata  rinduiala  data  in  Sinai  lui  Israel,  ca  sa  treaca  in  zilele  acestea  Iordanul  din  Chanan.  Si  Iosua  si  Caleb,  nu  le  vor  strica  in  nici-un  chip,  cum  si  eu  fiul  lui  Levi,  Moishe,  evreul,  copilul  lui  Israel,  nu  le-am  stricat.

CAP.2

          CUVINTAREA  LUI  ENOCH  IN  CETATEA
                               BASMATH     

Si Enoch, biruind pe Ai-Mi-Pi Etana si pe Y’Emaen -Lhyannak la fundatura Ealiy-kobiya, a intrat in cetatea Basmath, cetatea lui Elisa Ben-Eden.

Si  vazind  netrebnicia  lor,  aratata-n  orice  desfrinare  si-n  orice  fardelege,  le-a  vorbit  cu  inima  blinda  ca  sa-si  indrepte  caile.
Enoch  s-a  asezat  in  mijlocul  lor,  in  mijlocul  adumarii  cetatii  si  le-a  vorbit,  zicindu-le:  ,,Rinduiala  dinainte  v-a  stricat  calea  si  v-a  imputit  traiul  cu  fapte  pe  care  nici  vitele  nu  le  fac.
Si  va  zic,  ce  are  femeia  intra-tit  ca  s-o  poftiti  ca  pe  apa  de  izvor?......  desfrinatilor,  insetati  de  desfrinare  ce-mi  sinteti.
Caci  femeia  este  trup  de  carne  ca  si  barbatul  ei  si  asemanarea  este  intocmai  ca  si  a  barbatului  ei.  Capul  ei  poarta  un  chip  placut  ca  sa  faca  cinste  barbatului  ei,  si  nu  ca  barbatul  sa-si  faca  din  femeie  un  chip  de  idol.
 Picioarele  femeii,  nu  va  sint  intra-tit  de  ascunse,  ca  sa  nu  stiti  ca  sint  ca  ale  barbatului  ei:  adica  carne  intemeiata  pe  oase.

Si atunci ce pret au ele, ca sa le mingiiati, chiar daca nu sint picioarele femeilor voastre? Cit despre pintecul femeii si despre coapsele ei, zic ca sint placute, caci si femeia este intocmita placut, ca sa fie ea insasi placuta barbatului ei. Fiinca trupul ei, nu este al ei, ci al barbatului ei si in acelasi fel, trupul barbatului nu este al lui, nicidecum, ci este al femeii sale. Si dedesuptul femeii, locul acela unde se intra, cind se face impreunarea, nu s-a dat pentru curvie, ci pentru ca sa vina in trup pe pamint, fiii si fiii fiilor vostri, generatie dupa generatie. Pentru ca de aceea v-a ingaduit Domnul casatoria, ca o lege vremelnica, citeva veacuri, de la inceputul pacatuirii si pina la ispasirea pacatului,

pentru  ca  a-ti  fost  vazuti  inaintea  scaunului  de  domnie  a  Dumnezeului  Cel  Sfint,  ca  fiind  neputinciosi  in  carne.

Si ca sa nu fiti un neam de curvari in toate generatiile si sa nu desfrinati oricum, asa la intimplare dupa cum va apuca pofta aceasta. Pentru ca inaintea lui Dumnezeu voi, nu sinteti nici barbati nici femei, nici tineri si nici batrini, ci pentru El sinteti ca Ingerii. Ochii Celui Sfint au hotarit, Gura Lui a zis: ,,Barbatul sa aibe femeia lui si sa fie un singur trup. Aceasta este-o lege pe pamint!!!” Si de aceea vi s-a ingaduit ca sa scuturati pofta carnii in carne, dar nu oricum la intimplare, ci femeia cu barbatul ei si barbatul ei cu ea. Caci bucuria carnii este o ispitire a sufletului si o mare necuratire a trupului. Si despre bucuria aceasta a vorbit parintele nostru, Enoch: ,,Bucurati-va, dar nu pacatuiti, bucurati-va de pintecele femeilor voastre dar nu desfrinati!” Si astfel, adaug si eu la vorbirea aceasta, zicindu-va: ,,Bucurati-va, si cind va vine bucuria carnii, in bucuria aceasta sa se nasca fii vostri si sa vina la viata pe pamint!” Pentru aceea, port eu pe femeia mea cu mine, ca nu cumva venind ceasul acela si pofta peste ea, fiind slaba, sa nu pacatuiasca impotriva pintecelui ei, ca sa nu vina peste ea mai apoi ,,Blestemul” sterpirii. La fel este si pentru mine, si ca nu cumva sa vina peste mine pofta, sa pacatuiesc impotriva mea si a sufletului din mine, ca sa nu-mi piara ,,numele” de sub cer si din pamintul celor vii. Astfel fiinca am cu mine pe femeia mea si culcindu-ma cu ea, nu pacatuiesc cu nimic impotriva Dumnezeului Cel Sfint, fiinca femeia mea este pentru mine si eu pentru ea. Bine este pentru Famen ca si pentru fecior, asemenea si pentru fecioara, daca nu le vine rinduiala carnii ca sa intre in calduri de poftiri. Bine este de ei, caci nu trebuie sa alerge din Rasarit pina-n Apus, ca sa se faca placuti sotilor lor, caci nefiind legati de carne, ei se pot ingriji numai de lucrarea Domnului. Si acestia se pot ingriji slobozi, numai de lucrurile Domnului si ei n-au alta nevoie si alta trebuinta decit sa se faca placuti inaintea Dunezeului Cel Sfint. Insa cine nu mai poate, sa nu desfrineze, ca sa nu fie dovedit de carnea lui, ca fiind curvar. Si atunci este mai de folos pentru el sa-si ia femeie si femeia sa-si ia barbat. Aratati-mi un dobitoc salbatic care sa curveasca tot timpul anului! Nu au ei, fiecare, timpul lor de imperechere?.........si atunci dau rod in pui. Si, chiar in pofta carnii lor, cind se impreuneaza, ei implinesc tot voia Celui Sfint, Domnul, caci ei se inmultesc si umplu pamintul tot in intregime. Si ce lucru minunat si dragalas sint puisorii lor! Si ce lucru minunat, este tot pamintul plin cu vite si cu pasari, cu tiritoare si salbaticiuni si pesti, cu toate cetele si popoarele de suflete vii, de care misuna pamintul tot si apele in intregimea adincimilor. . . ( -oprire - shela - ) . Dupa cum vad, ca va uitati dupa sinii femeilor din cetate, ziceti-mi si mie asa ca o dovada: -va impreunati cu titele lor, de va aprindeti in asemenea calduri de desfrinare la vederea lor, natingilor?...... Si daca, nu, atunci pentru ce desfaceti cu pofta de desfrinare de sfisiati camasile lor? Sau nu sint, titele lor, o podoaba oarecare si o parte a corpului venita de folos? Caci ele nu au fost facute pentru curvia desfrinarii si nici pentru stirnirea poftelor, ci pentru a alapta pe micutii lor care sint nascuti din femeie. Sau vreti voi ca fii vostri cei tare micuti, sa puna in gurile lor neprihanite, laptele curviei voastre? Deci acum va indemn, traiti in curatire in cetatea mea, pe care mi-a dat-o Domnul. Sa va purtati omeneste si cu curatire, asa ca oricine v-a mai fi ticalos si desfrinat, am pus pentru ei deoparte o porunca! Ca sa fie bagati in custi ca fiarele, indiferent de anii lor, amestecati, fii si mame, tati si fice, tineri si batrini, dezbracati in goliciune, ca sa curveasca in vazul tuturor cu plinatatea desfrinarii. Si atunci sa hotarasca Dumnezeul meu, cu privire la voi. Caci adevarat va spun ca nu ve-ti scapa nepedepsiti in insasi carnea voastra si in mintea voastra, ca niste ticalosi dispretuiti si insemnati cu fierul rosu in insasi constiinta lor. Iata sfatul meu si legea mea, despre care m-a invatat Duhul Domnului, cu privire la voi. Daca un tinar ramine intepenit in pofta impreunarii, cu o fecioara, sa nu o amageasca, ci sa-i spuna curat gindul lui cu privire la ea, zicind: ,,Am pofta de impreunare pentru tine!” Si fata sa nu se grabeasca, ca sa se dezgoleasca inaintea lui, ci mai degraba sa-i zica: ,,Sa-ti fie rusine! Sa te pocaiesti de pofta ta, ca sa nu cumva sa se lege intre tine si mine pofta curviei si sa picam in desfrinare!” Dar daca-i cade draga la inima si o vede ca pe o femeie indeajuns de vrednica pentru insotire cu ea, atunci pofta vine sa implineasca dragostea si dragostea ucide pofta si o face roaba iubirii, pentru ca o tine in slujirea dragostei. Si pofta care era mai intii ca o desfrinare, acum curatita vine in slujirea trupului ca o lege a firii carnii, si el, sa o ia de sotie pe fata aceea. Si daca fata este in aceeasi cauza, sa indemne pe tatal sau sa-i aduca in casa pe tinarul acela ca barbat! Daca un fecior este cuprins si apucat de pofta impreunarii, sa faca cunoscut lucrul acesta parintilor lui si sa le zica: ,,Mi-a venit vremea, ca sa ma culc cu o femeie (sau fecioara cu un barbat) ca sa nu pacatuiesc, -va rog parintii mei, faceti bine si sfatuiti-ma pentru o femeie ca sa-mi fie sotie.” Si daca este o fata fecioara, atunci nici ea sa nu-si ascunda pofta care e fireasca, ca nu cumva sa tainuiasca intunericul si din sminteala sa aibe vre-o partasie cu pacatul. Nicidecum, ci sa faca cunoscut parintilor ei si sa le zica: ,,Mi-sa apropiat vremea si mi-a venit rinduiala femeilor. Ca sa nu pacatuiesc, sfatuiti-ma parintii mei, pentru un sot si aduce-ti-mi un barbat ca sa ma impreunez cu el ca sa-mi nasc fiii si ficele, ca sa nu ne piara saminta si numele dintre oameni!” Si asa ve-ti fi fara vina, daca ve-ti face asa. Ve-ti fi fara vina inaintea Dumnezeului Cel Sfint. Si ca Satana sa nu va poata invinui cu privire la pacatul acesta. Asa ca sloboziti din robia acestui pacat, cautati sa capatati slobosire si din celelalte pacate, ca Satan sa nu aiba nici un cistig in voi si in ce-i al vostru. Fiti sfinti si sa nu pacatuiti, ca sa aveti Mostenire in Dumnezeul Cel Sfint. Daca ve-ti asculta de legea mea si ve-ti gasi de pret si ca folos de trebuinta sfatul meu, atunci ve-ti trai in pace si in curatenie, pe pamintul celor vii, Si pamintul i-si va da roadele la timp si cerul va v-a da ploaie la vreme si ve-ti avea la Domnul mingiiere in fiecare zi. Si Dunezeul meu care este sfint, va v-a imbraca cu Puterea si cu Harul Lui. Si fiii si fiicele voastre in tot neamul lui Adam, din generatie in generatie, v-a fi un popor sfint, al Dumnezeului Cel Sfint, ca Cetele Lui de Ingeri si ca Ostirile Cerului. Caci Duhul Domnului care este in mine, v-a descoperit lucrul acesta si Duhul Lui mi-a deschis gura ca, Cuvintul Domnului sa v-a vorbeasca, voua tuturor celor din cetatea lui kehain, din Basmath.

CAP.4

                JUDECATILE  LUI  ENOCH
                  JUDECATORUL  ENOCH

Sa intimplat, ca Imparatul Barssei Duku’mi s-a facut gelos pe griul lui Enoch. Si a trimis, noaptea, niste oameni de i-a aruncat multa neghina in griu. A venit vremea de a secerat si Enoch a vazut toata paguba si a vazut ca e tare mare, caci pe o intindere de pamint, de doua saptamini, de mers cu magarusul, era numai neghina. Cam la o suta de fire de iarba de neghina, era un biet pui de griu. Si vrasmasii, adica fii nascuti din saminta si din casa lui Kchain, i-au lasat o mosie mica, nevatamata cu neghina. Si atit de mica era mosioara, intr-atit de mica, ca nu putea sa sature cu ea cele opt guri din casa Imparatului Enoch. S-a dus cu Ostirile, a inpresurat cetatea Laaresak si a tinut-o in asediu patru luni. Si cind a vazut Enoch, ca Umuzi si cu oamenii din cetate nu mai au de mincat si ca tot ce avusera inauntru ca hrana de mincat, s-a ispravit. A iesit in fata cetatii si a zis: ,,Ridic mina spre Cel -Prea’Inalt, Dumnezeul care a facut Cerurile si Pamintul, ca eu n-am nici o vina cu privire la voi! Eu sint bun si am mila de voi si in nici un chip nu va voi lasa sa muriti de foame inaintea mea, ca sa nu cada vina si pacatul peste mine. Iata ca din mina mea va dau mincare, tot ce-am semanat si-am secerat de la mine si tot ce mi-ati semanat voi si tot ce-am secerat de la voi, va voi da amestecat sa mincati. Si nu este drept cu nici-un chip sa maninci ce-a semanat altul. Asa ca eu Enoch, inaintea Domnului, va intorc inapoi toate roadele muncii voastre, ba, fiinca eu sint bun, va dau si de la mine.” Si Enoch a amestecat griul din mosia aceea mica, cu negina din toate holdele lui, le-a pus gramezile inaintea portii cetatii, si le-a zis: ,,Veniti, luati si mincati, caci ce seamana omul, aceea trebuie sa si manince. Si au iesit, au luat inauntru la ei gramezile si s-au tot trudit ca sa aleaga griul de neghina, dar n-au biruit. Asa ca si-au facut pita din negina, au mincat si au murit. Au raposat pe capete, unul cite unul, cam la cinci mii de suflete din cetatea Laarmasak. Si cind s-a umplut de bocet si de tinguire si de vaiet lung cetatea, lui Enoch i-a fost mila de ei. Le- deschis portile si a intrat in cetate si celor vii care s-au cait de viclesugul lor, le-a dat mincare curata si buna sa manince si apa proaspata sa bea. Si atit neghina nemincata cit si trupurile moarte, le-a adunat la un loc, le-a amestecat si le-a pus in foc si-au ars. De atunci se poarta aceasta invatatura de minte: ,,Vrasmasul care vine noaptea si seamana neghina si ziua maninca ce a semanat.” Si cu privire la moartea lor, Enoch n-a fost vinovat, caci el le-a dat sa manince, nu sa moara. Si ce a fost de la el, a fost mincare curata si ce a fost de la ei, a fost mincare de moarte. Caci nu Enoch a pus si-a semanat amestecat, ci ei. Si el le-a dat numai ce a secerat si atit a purtat pina la usile cetati. Iar cu privire la semanat, dar si la darul de mincare, Enoch n-a avut nici o vina inaintea Dumnezeului Cel -Sfint. . . . CURVIA DIN BASMATH SI JUDECATILE . LUI ENOCH DE ACOLO. . Dupa cuvintarea lui Enoch din Basmath, unii dintre oamenii cetatii s-au umplut de vina, c-au tinut in dispret sfatul lui Enoch si-au nesocotit cu nepasare porunca lui. Si safirul cetatii, a dat de stire lui Enoch si Enoch s-a mutat cu ostirile la Basmath si si-a implinit pe ei judecatile sale si a facut tuturor desfrinatilor asa cum se stie: Enoch si-a repetat vorbirea ca si in rindul trecut si apoi, el care puse de-o parte cinci femei cu boli ascunse de curvie, le-a zis desfrinatilor: ,,Opriti-va!” Si ei cum erau adunati de cei sub arme, nicidecum n-au vrut sa asculte, ci au zis lui Enoch: ,,Pentru aceasta traim, ca sa ne bucuram cind simtim femeile sub noi!” Atunci Enoch a slobozit inaintea lor curvele acelea bolnave si le-a zis incet: ,,Sinteti slobode, eu nu va fac nimic, numai sa nu mai pacatuiti ca sa nu vi-se intimple mai rau. Mergeti si nu mai curviti!” Si atunci Enoch a zis desfrinatilor din Basmath: ,,Daca voi nu va opriti, eu pentru ce as opri pe femeile acestea?” si ei au zis: ,, Hotarit lucru, nu le opri, caci avem nevoie sa le simtim sub noi!” Vazind ca au in duh desfrinarea, si-a indreptat gindul catre cer la Dumnezeul sau si a zis din adincimile inimii sale: ,,Martor este Dumnezeu, ca nu am nici o vina cu privire la voi! Eu, Enoch, totusi nu le las intre voi si daca voi le smulgeti, eu nu am nici o vina!”, ,,Pacatul fie peste voi!” Ei le-au smuls la ei, intre ei s-au impreunat cu ele si timp de cinci zile, toti citi au curvit cu ele, ba pe fata, ba in ascuns, s-au umplut de boala de moarte si de la luna plina pina la luna noua, din pricina bolii curviei, au murit toti desfrinatii den Basmath. Toti care au desfrinat atunci au murit si cetatea s-a curatit de ei. De aceea se zice pina azi in Basmath, ca: ,,Toata bucuria impreunarii i-ti aduce duhoarea morti si putrezirea!” . . JUDECATA UNUI SOPTITOR -BIRFITOR . Si in zilele acelea in Basmath traia un clevetitor temut din cauza soptirii limbii lui si Enoch l-a chemat in judecata. Si i-a zis: ,,Iata ca iubita viteazului Numuri este la mine, eu nu i-am facut nimic si ea a fost credincioasa in dragostea ei fata de Numuri!”. Apoi Enoch i-a zis: ,,Atita am avut sa-ti spun, caci am auzit ca esti un om de sfat si unul de incredere in purtarea tainelor.” Enoch l-a slobozit si soptitorul s-a dus la capetenia Numuri si i-a zis: ,,Imparatul Enoch ti-a necinstit logodnica, ea insasi a fost necredincioasa dragostei sale, caci a biruit-o pofta!” Si capetenia Numuri, fiind la cea dintii dragoste, s-a miniat pe cuvintele soptitorului si l-a injunghiat si a murit! S-a dus la Enoch si nu i-s-a inchinat dupa obiceiul capeteniilor ci, i-a strigat in fata: ,,Imparatilor le este ingaduit orice? si omul lui Dumnezeu a fost dezlegat la desfrinare?” Enoch l-a potolit cu blindete, i-a infatisat judecata si plata judecatii sale, cu privire la pieirea clevetitorului. A luat pe logodnica capeteniei Numuri, Akchaya si inaintea lui Numuri, niste batrini au cercetat-o de feciorie si au gasit-o neatinsa. Si capetenia Numuri s-a bucurat de neprihanirea lui Enoch, s-a amarit insa, pentru ce a facut si a plins trei zile incit, slabise si dorea sa moara pentru rusinea lui. Atunci Enoch s-a apropiat si i-a zis: ,,Numuri, scoala-te, caci Dumnezeu nu a gasit in tine vina!” dar el nu s-a vrut mingiiat si a zis: ,,Am pacatuit indeajuns, am ucis si m-am miniat!” Atunci Enoch i-a zis: ,,Numuri, am cazut la invoiala cu Domnul meu pentru judecata si am imprumutat cu chirie Ingerului Sau mina ta slujitoare si credinciosia ta plina de focul dreptati. Nu te teme pentru tine!” Atunci Numuri i-a zis: ,,Domnul Domnului meu, nu ma izgoni te rog, ci lasa-ma sa port eu grija ta si sa fiu in slujirea Dumnezeului Dreptatii. Iata ca din tot ce am, nimic nu este al meu, nici macar mina mea in care m-am sprijinit!” Si asa a ajuns sa se zica intre oameni: ,,O mina pentru slujirea Ingerului Sau si o moarte pentru clevetire!” Si in judecata asta, Enoch n-a avut vina! Si Enoch a sezut pe scunul de judecata cu iscusinta si intelepciune mare si tot pamintul a aflat de judecatile sale. Si Dumnezeu era Judecatorul!

CAP. 5

           CHAMA  SI  HAYTHA  IN  JUDECATA  LUI  
                                 ENOCH  

Erau la Aden I Eridu doi frati, un fiu a lui Adam, pe nume Chama si fratele sau Haytha, fiul lui Kchain. Si Chama era fierar si faurar de arme, priceput. Dar fiinca Enoch oprise luptele, lucrul miinilor sale nu avea cautare si ajunsese disperat ca o sa manince radacini. Si Haytha era ucigas si un vinator rau si prapaditor, vinatoarea lui era paguba. El a ispitit pe fratele sau Chama, zicind: ,,Te vad ca si mort fratele meu, pentru ce sa moara fratele meu? Fa-mi arme de oase si arme de piatra si de arama si hai sa vinam!” Chama s-a temut si a zis: ,,Stii si tu legea pamintului intarita de Enoch, ca orice om ce cauta invelitoare de blana, sa pindeasca moartea unui dobitoc salbatic. Si in ceasul mortii sa-i iei pentru tine, ce lui nu-i mai foloseste. Caci porunca Cerului, este pentru pamint: ,,Sa nu ucizi!” Dar Haytha a ris si l-a dus cu vorba si l-a dus si pe el la vinatoare de nimicire. Haytha a ucis in ziua aceea, noua mii de lei de munte si o haita de lupi de padure, fara unul, pe care Chama l-a facut scapat, zicind: ,, Va veni o vreme sa ma scape si el din mina fratelui lui, asa cum l-am scapat si eu din mina fratelui meu. Si Enoch urcind in Erech cu ostirile ca sa ia cetatea aceea pentru el, a prins pe Chama si pe Haytha si i-a dus in judecata lui. Si Haytha care era si obraznic, i-a zis lui Enoch: ,,Cum m-ai prins? Cum ti-sa facut cunoscut lucrul acesta?” Si Enoch i-a raspuns: ,,Nimic mai adevarat, caci tu esti omul nepotrivit, la locul nepotrivit, in ceasul nepotrivit. Si norocul n-a fost pentru tine si intimplarea te-a scos din padure, Dumnezeul meu mi-te-a dat in miini! Ce-ai facut?” Enoch i-a zis: ,,Cine este omul care este cu tine la ucidere?” si Haytha a raspuns: ,,Este fratele tatalui meu!” si Chama a zis: ,,Mama mea si cu tatal meu m-au numit: Fie-ti mila de mine! Enoch a zis: ,,Ce nume este acesta? Cum de s-a pus unui ucigas? si Chama a zis: ,,Sa marturiseasca Dumnezeul tau pentru mine, caci miinile mele n-au purtat vre-o data singe si bratele mele mele n-au ucis nimic. Eu sint fierar si fauritor de arme. Si de cind ai oprit Imparate luptele, lucrul miinilor mele nu mai are cautare. Fratele meu m-a gasit mincind radacini, m-a ispitit si m-a dus cu viclesugul vorbei in padure!” Enoch le-a zis: ,,Am hotarit cu privire la voi, mergeti in judecata si ispasiti!” Si Enoch tinea in imparatia lui cu mare cinste niste oameni care aveau darul vorbirii cu animalele. Ei au fost numiti ,,Printi” ai dobitoacelor si fiecare soi si specie de animale au fost numite ,,Popor”. Si Enoch le privea la fel ca pe poporul de oameni. Si Enoch a chemat pe Printul leilor de munte si pe Printul lupilor si le-a zis: ,,Nu fata de oameni au gresit ei, ci fata de animale, iata ca eu ii dau in miinile popoarelor voastre de suflete ale padurii. Si ei sa cada in judecata lor!” Si Printii au chemat niste cete de lei de munte si o haita de lupi de padure si Enoch a izgonit pe Haytha si pe Chama in padure, zicind: ,,Eu nu am nimic cu voi! Iertati-ma ca v-am tulburat. Mergeti in padure de unde v-am scos!” Si leii si lupii l-au sfisiat pe Haytha, dar carnea nu i-au mincat-o ca le-a fost sila de omul acela. Atunci lupul Tara, a ingenunchiat inaintea lui Chama si l-a facut scapat din falcile fratilor lui. Si de-atunci se zice intre oameni: ,,Nici un ajutor nu este pagubos, caci mai tirziu ti-se intoarce inapoi cum ai facut. De aceea faceti ce vreti ca sa vi-se faca voua, iertati ca sa fiti iertati si ascultati ca sa primiti ascultare si nu ucideti ca sa nu cadeti si voi ucisi.” Si aceasta nu este o pilda a inteleptului, ci o patanie din care s-a tras pilda si invatatura de minte. Si cind a vazut Enoch ca animalul este mai om ca omul, le-a inchinat respectul unui suflet viu fata de alt suflet viu. El a dat popoarelor de animale, paminturi, ca tari ale lor in tarile unde locuiau animalele, in-afara locuintei omului, dar le-a dat si unde erau oameni! Si in fiecare cetate era Regele oamenilor si Regii animalelor. Si n-a fost salbaticiune sa atace omul in locuinta lui si-n nici-un fel. Caci prin capii lor, salbaticiunile au inteles hotarirea omului cu privire la ele!

CAP. 6

        RABAY   -  INVATATORUL  SI  PROROCUL  ENOCH 

Si Enoch le-a vorbit in Erech, despre ,,Dragoste”, zicind: ,,Sa nu va inselati singuri, fii ai omului, caci dragostea nu are nimic de-a face cu impreunarea carnii. Si cum am zis celor din Basmath, asa va zic si voua, celor din Ereck, ca impreunarea in trup este numai o lucrare a dragoste a doi soti. Dar nimeni nu i-si afla desfatare deplina in munca, ci numai cind este insotita de roade. Tot asa roadele dragostei sint, mai intii de toate copilasii, apoi vin mingiierile, sprijinul si alte roade care le arata dragostea, intre ele este si blindetea. De aceea dati-va si voi toata silinta si uniti-o cu rivna. Ferice de cel ce-si logodeste Silinta cu Rivna si le impreuneaza intr-un singur Duh, caci si ce se naste mai apoi este de la Duhul. Si cind se arata fii lor in voi, ve-ti fi plini de duhuri multe si de Duhul care le-a nascut pe toate. Si cind vine in lume duhul de blindete, isi face casa in om si toata lucrarea lui in om este blindetea. La fel este cu ingaduinta care e ingaduitoare si cu mila, care e miloasa. Indurarea este plina de indurare, pacea nu cauta razboi si lu...... aduce liniste si odihnire. Buna-vointa este si ea bine-voitoare iar bunatatea este intaritoare pentru inima. Asa ca, cautati sa uniti smerenia cu evlavia, evlavia cu blindetea, blindetea cu indurarea, indurarea cu ingaduinta, ingaduinta cu mila, mila cu bunatatea si bunatatea cu buna-vointa. Buna-vointa uniti-o cu fapta, fapta cu credinta, crdinta cu nadejdea, nadejdea cu indelunga rabdare, indelunga rabdare cu infrinarea, infrinarea cu cunostinta si-n toate acestea sa se arate dragostea de frati si dragostea de oameni. Caci dragostea este curata si neprefacuta, este poarta spre izbavire. Caci fara dragoste nimic nu este! In primul rind sa stiti ca Dragostea, nu cicaleste si nu scoate ochii, fiinca Dragostea nu se bucura de necaz si nici de nelegiuire. Caci trebuie sa vedeti lamurit ca Dragostea neprefacuta, nu cauta folosul sau, nu se lauda, nu poarta minie, caci Dragostea nu se umfla de mindrie, nici nu se poarta necuvincios. Cum de va tot inselati singuri zicind: ,,Dragoste aici” si ,,Am aratat Dragoste!” Caci Dragostea nu pireste nici nu pizmueste, Dragostea nu cleveteste, nu sopteste, nici nu amageste, fiinca Dragostea in nimic nu-i unita cu birfa. Dragostea este fara vina si neprihanita, atit de curata este si de SFINTA, ca Insasi Dumnezeu i-a hotarit din inceput ,,Marirea si i-a dat stapinire peste inimi. Dragostea nu neroroceste pe nimeni, caci am auzit multe guri zicind: ,,Am o nenorocire in dragoste” si ,,Dragostea m-a nenorocit!” Eu va spun curat ca, insusi omul se nenoroceste singur, cind inseala dragostea. Totusi Dragostea nu se razbuna, chiar nici cind e inselata si pentru aceasta este placuta inaintea lui Dumnezeu ca nu-si face dreptate singura. Dragostea nu trebuie dispretuita de nimeni, caci Dragostea este de folos si pentru invatatii pamintului. Caci Dragostea este mai mare decit toate, fiinca Dragostea intrece orice cunostinta si adevarata intelepciune duce omul la Dragoste. Dragostea este Taina lui Dumnezeu si Taina pe care o cauta inteleptii pamintului este Dragostea. Nu este o taina mai mare ca Dragostea. Nimeni nu poate sa spuna cind a fost facuta, sau pentru ce? Ea are in adevar Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu, pentru ca ea trebuie sa -fie si pentru ca este: EA-ESTE. Si toate lucrurile sint in ea si viata lor e-n ea. Ea face SA-FIE! Si-n ea toate SINT! Si nu-i o vorba usoara, numai asa ca sa fie spusa, cind am zis ca, cu adevarat Dragostea are, Chipul lui Dumnezeu si Asemanarea Lui. Si inca nu am spus totul si chiar mai nimic, cind am zis ca Dragostea este Taina lui Dumnezeu. Si inca n-am putut sa cuprind cu cuvintul, nici cu dovezile ce-am zis, cind am spus ca nu este o Taina mai mare ca si Dragostea. Dragostea este din Dumnezeu si ea insasi este pentru Dumnezeu fiinca ea este Slava Sfinteniei lui Dumnezeu si Insasi Dumnezeu este Dragoste. Si cine pricepe ce zice Duhul: ,,Caci atit de mult a iubit Dumnezeu lumea!” Cine poate cuprinde Dragostea? Ea este cuprinsa-n toate cerurile si-n oameni jos pe pamint. Dar nimic din toate acestea nu o pot cuprinde. Fiinca pamintul e nimic, si omul parca-i de negasit, cerul insasi e un lucru mic, inca Dragostea este nesfirsita! Dragostea ste Sfinta si in ea este viata lui Dumnezeu, Dragostea este Duhul de viata, pentru ca Dragostea este mai tare ca moartea. Toate se nasc din Dragoste si din pricina nasterii ei, toate cite au fost nascute din ea au viata vesnica si din pintecele ei, lucrurilor se da ca trup insasi vesnicia. Dragostea izgoneste frica, cearta, indoiala, fiinca Dragostea este plina de credinta, crede totul si nadajdueste totul, este supusa si nu se inalta pe sine. Dragostea rabda totul si sufera totul, cu bucurie si nu se plinge de nimic si asa se arata ca este Tare, fiinca si Domnul este un Dumnezeu Tare. Dragostea este plina cu belsug de bunatate si de blindete, frumusetea ei e Harul, adica Indurarea si Mila, Ingaduinta este pieptul ei la care ne cheama. Buna -vointa este trupul sau nespus de frumos si neprihanirea este fecioria ei. Nimeni nu s-a culcat cu ea si nici n-a cunoscut-o nimeni, caci de aceea numele ei este: Taina lui Dumnezeu! Dragostea zideste mintuirea si acopera pacatul in groapa pocaintei si a lepadarii de sine. Ea aduna pe toti oamenii, ca fiind copii ei. Dragostea este legatura Desavirsirii lui Dumnezeu si-a toti si-a toate cite sint in El. Ea acopera o multime de pacate in marea uitarii vesnice si nicicind nu-si mai aduce aminte de ele. Ea se bucura de regasirea fiilor pierduti. Dragostea ne este mama. Dragostea nu face rau aproapelui, ci este plina de bunatate. Dragostea se bucura de Adevar si de Dreptate, ea insasi este Duhul lor. Dragostea nu v-a pieri niciodata, fiinca e vesnica si in veac e-un singur trup de Duh cu Dumnezeu! Aceasta este mireasa Lui si El nu s-a atins inca de ea. Si ea iubeste in chip dumnezeiesc pe Dumnezeu si Dumnezeu o iubeste. Dragostea este Prea -Iubita Lui si Domnul este Prea -Iubitul ei. Si celor pe care ii naste dupa trup de slava Duhul, adica celor care-au fost nascuti din Dragoste. Mama lor, Dragostea si Sfintenia si Slava cea nepieritoare a lui Dumnezeu, zice copiilor ei: ,,Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu, in chip dumnezeesc, fara vina si cu rivna, neincetat! Sa prinda-n voi Chipul lui Dumnezeu si prin iubire nesfirsita si sfintenie sa aveti asemanarea lui Dumnezeu -copilasii mei!” Si Tatal nostru care este in ceruri, zice: ,,Fii Mei -sa aveti Dragoste in voi si prin aceasta v-a cunoaste lumea ca sinteti ai Mei, si atunci si Eu voi marturisi despre voi, ca Eu -Sint Tatal vostru. Sa va iubiti unii pe altii, asa cum v-am iubit si Eu pe voi. Si care va fi acum marturia noastra? In urma ramine numai marturia aceasta, ca: ,,Cerul de-acum si pamintul de-acum, chiar si veciile vor trece, dar Dragostea ramine si cine ramine in ea v-a locui in Dumnezeu pe veci si nu v-a mai iesi afara! Dragostea nu este nici Buna si nici Rea, Dragostea este Sfinta pentru ca este din Dumnezeu si Dumnezeu insusi este Dragoste! Dragostea este Sfintenia lui Dumnezeu si Slava lui cea nepieritoare, Dragostea este: Amin!

 SFATURI  SI  INDEMNURI: -LA  VORBIREA  ACEASTA

Si daca-i faceti unui om cu dragoste curata si ii aratati dragoste neprefacuta, ia-ti facut de-oadat tot ,,binele” din lume si voi savirsind numai binele, nicicind n-ati putea sa aratati cu ,,binele” dragostea in ceva. Cu binele nenorociti, dar cu dragostea izbaviti si vindecati! Binele este din Rau, Pacat, pe cind Dragostea este Sfintenie si Desavirsire. Deci puneti mai presus de orice, Dragostea! Pentru ca va spun curat, ca cine cunoaste Dragostea, cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu si atunci cunoaste si Taina lui Dumnezeu. In aceasta este o dovada netagaduita, ca vine de la Dumnezeu si ca este Fiiul Lui si Dumnezeul sau este Tatal sau. Dar, este cu neputinta ca cineva sa vina la Dumnezeu daca nu este nascut din nou, daca nu este nascut din Dragoste si daca Duhul nu l-a zamislit.

CAP. 7

                 DARURILE  CARE  INSOTESC 
                   DRAGOSTEA  ADEVARATA

Darurile lui Dumnezeu le face in om si ii da duhuri de putere si unul din Duhurile Sfinte, este Blindetea, care este bunatate nespusa si temere de Domnul si cine capata blindete nu-si inalta glasurile prin pietele cetatii, ci se ingrijeste de necazul altora ca sa-l vindece si slujeste tuturor. Blindetea este cununa de cinste a intelepciunii, pentru ca blindetea este intelepciune de la Dumnezeu insotita de evlavie, bunatate si smerenie. Blindetea, nu te sileste, nici nu te osteneste cu ,,Binele”, dar nici nu te judeca cu ,,Raul”. Blindetea este un duh si o Putere a Dragostei si ea este bine-voitoare cu toti si nimeni nu-i arata nepasare, ci dimpotriva, il sprijina pe om, il mingiie si ii arata vremurile de inviorare. Blindetea fiind intelepciunea lui Dumnezeu si bunatate nespusa, slujeste celor intristati si nemingiiati, celor ce sint in durere si bunatatea blindetii este intarire pentru toti. Si pe toti ii umple de liniste si de evlavie. Blindetea lucreaza in oricine smerenia. Smerenia nu are nici-o pofta, nici planuri de marire, pentru ca ea este un singur duh cu evlavia. Iar evlavia este smerenie si dragoste. Evlavia nu se capata greu, dar se tine impreuna cu ascultarea de Domnul si cu indelunga rabdare. Si iata ce aduce in om indelunga rabdare: Intelepciune cu Bunatate, adica Blindetea si Smerenia, in care nu este poftire nici griji lumesti si nici planuri de marire. Caci Taina Curatirii si a indelungii rabdari, nu este infrinarea, ci lipsa de poftire, de griji nesabuite si de planuri de marire. Cel ce nu-si gaseste placere in ce-i porunceste pofta, cel ce se ingretoseaza de griji, atunci cind nu sint de trebuinta, cel ce leapada multimea de griji nesabuite si acela care sterge din aducerea lui de-aminte, planul zilei de miine, planul lui de trai bun si planuirea de marire, acela care le uita si le dispretuieste, acela dobindeste cu adevarat indelunga rabdare si curatirea care vine din Dragoste si ascultare, nu din inginfare. Si infrinarea este buna, adica zic ca si ea are un folos, daca o tii ca straja pentru vegherea ta si pentru pazirea a ceea ce ai dobindit, ca nu cumva sa-ti fure inselarea, biruinta. Infrinarea goala este nebunie si legea mortii, care te vatama, te schilodeste, te vlaguie si te coboara tare curind in groapa, insa pretuita ca o straja la veghere si o santinela a pasirii avind in inima lipsa de poftire si de planuri de marire si de griji nesabuite, omul este intarit in nadejde si in curatenie (sfintenie) de indelunga rabdare. Indelunga rabdare se mai dobindeste si cu tinerea Sabatului, caci fiind lipsit de grija nefolositoare a zilei de miine si de grija unui trai bun si plin de marire de la oameni si fiind lipsit de zbuciumul gindurilor desarte si de neliniste pe care o aduce necredinta si deznadejdea, fiind lipsit de ele, dobindesti indelunga rabdare si traiesti in tine, neincetat si zi de zi, Odihna -Vesniciei -de -Sabath. Cu indelunga rabdare si cu dragoste infocata, se dobindeste credinta, care este nadejdea unei vremi de slobozire, de pacat si descoperirea celor nevazute pe care le-ai nadajduit si-ai staruit cu indelunga rabdare in asteptarea venirii si implinirii lor. Nadejdea este venirea in cunostinta de Cuvintul vestit si speranta omului care indeamna sa crezi si sa astepti ce nu-i acum, si in curind se arata, asa precum a fost vestit. Si credinta nu este un lucru usor, asa spus numai, credinta nu este o invatatura nascocita de om, ci este Puterea lui Dumnezeu aratata in om, de la pacat si pina la moartea pacatului in om. Ori credinta este cunostinta ta cu privire la un lucru pe care ti-la facut cunoscut Dumnezeu si care este mai presus de lucrurile ,,facute” cu infatisare, mai presus de bine si de rau. Credinta nu este nici presupunere, nici banuiala, nici nalucire si nici invatatura. Si ca sa crezi in Dumnezeu, trebuie sa-L cunosti, sa ti-se faca cunoscut. Ori ca sa ti-se faca cunoscut tie, trebuie sa traiesti cu adinca simtire si dragoste neprefacuta, rugaciunea si staruinta in a traii dupa placerea lui Dumnezeu. Si dea-biea atunci, cind ti-se face cunoscut Dumnezeu, ca sa-L stii si sa-L cunosti, vine in tine si te umple credinta. . . PARTASIA CU DUMNEZEU . Va zic, ca este ca sa traiesti in tine rugaciunea cu inima curata si dragoste neprefacuta si cu simtire, adica impreuna cu staruinta, care este de-a traii cu Dumnezeu mereu, asa se naste Partasia. Care este, a vorbi cu Dumnezeu si ai vorbi Lui si El sa-ti raspunda si sa te asculte. Vorbirea cu Dumnezeu si trairea cu Dumnezeu este Partasie. Mai este mila, cum este mila? Este sa simti sa traiesti ce este in aproapele tau ca sa-l poti intelege, aceasta este mila. Mila se dovedeste in ajutorul de aproapele tau, fiinca mila nu este nici dispretul altuia si nici ,,a face bine” din ingimfare. Si in urma mai este iertarea. Ori aceasta este Dragoste curata fata de frati, fata de aproapele tau si fata de toti oamenii. Iertarea este sa nu-ti aduci aminte de nimic ,,necurat”, nici de necaz, nici de raul care ti s-a facut. Sa arunci toata uneltirea Celui Rau in intunericul uitarii unde nu este nici aducere aminte. Iertarea este in a uita cu ce ti-a gresit aproapele tau, fara sa-ti mai aduci aminte, asa cum si Dumnezeu ne uita toata fardelegea cind ne-va sterge tot pacatul, le arunca in marea uitarii si nicicind nu-si mai aminteste de ele. Sa uiti pacatul inseamna sa-i hotaresti moartea, ori moartea pacatului este izbavirea. Si prin iertarea lui Dumnezeu vom fi izbaviti. A uita, a ierta, nu este ingaduit raul, intunericul si pacatul, nici a traii in nepasare, ci a te naste din nou, fara pacat! Si cind Enoch si-a ispravit vorbirea care a trait-o pina acolo ca lumina slava nepieritoare de la Dumnezeu si toata cetatea care a vazut ca Enoch traia si locuia-n lumina, s-a infricosat nespus. Oamenii aceia s-au temut si s-au predat lui Dumnezeu cu ascultare, cu supunere in toate si cu ascultarea cu care erau datori lui Dumnezeu mai dinainte de pacat.

CAP. 8

                            PREOTIA

Si Enoch mergind in Larak, a gasit o multime de oameni care ziceau despre ei insasi: ,,sintem preoti”. Enoch nu i-a intrebat nici cui preotesc si nici la ce nalucire de dumne-zeu slujesc. Ci le-a spus curat: ,,Fii ai omului, nu va coboriti cu miinile voastre in tarina gropii si nu va iselati singuri! Cu privire la preotie, aceasta nu-i o joaca de placere, nici nu-i o umplere a vremii cind nu ai ce face si nici o indelednicire a omului nu-i si tot nu pricepeti! Caci preotia-i Dumnezeu Insasi. Si Cuvintul lui Dumnezeu, care ne marturiseste pe Dumnezeu si despre Dumnezeu, numai El care are marturia este ,,Mare si Preot”. Caci ce Il slujeste pe Dumnezeu? Oare nu cuvintul? Si Dumnezeu oare de cine se slujeste? Oare nu de Cuvintul Sau? Si stim ca toata facerea lui Dumnezeu este de la El. Si nimic din ce a fost facut nu s-a facut fara Cuvint. Si toate cite au fost ,,facute” au fost facute prin El. Si toata ,,Facerea” lui Dumnezeu a fost ,,Facuta” prin Cuvint si prin porunca. Caci preotia este slujirea lui Dumnezeu si Dumnezeu nu este slujit de miini omenesti, nici jos pe pamint, nici sus in ceruri si nici in locurile prea inalte. Si zic: pe Dumnezeu il slujeste omul?....... in care nu este nici o nadejde, nici tarie si nici slava si nici marire, in tot veacul de acum? Nicidecum! Ci Cuvintul lui Dumnezeu il slujeste pe Dumnezeu. In El este cuprinsa toata slujirea-preotia lui Dumnezeu, si Dumnezeu se slujeste de El, in ori-ce facere. Pentru aceasta, Cuvintul, care locuieste in Dumnezeu, a iesit de la Dumnezeu si cind I-sa ,,inchinat” lui Dumnezeu, a zis: ,,Iata-ma, sint gata! Vin sa fac voia Ta Doamne, Dumnezeul Meu!” Si cind a iesit de la Dumnezeu, Cuvintul a fost ,,inchinat” lui Dumnezeu in veci. De aceea se spune despre Cuvintul lui Dumnezeu ca este Nazireu (inchinat lui Dumnezeu). Fiinca este pus de-o-parte si despartit de fratii sai. Si fratii Sai NOI-SINTEM. Adica unii dintre noi, care vom fi nascuti din nou, din Dragoste. El este fratele celor nascuti de la Duhul Sfint. Si toti acestia dintre noi, sint tovarasii si fratii Sai de slujire si de slujba. Preotia este Slujire si Chemare. Si nimeni n-a fost mai intii ,,chemat” de Dumnezeu, mai inainte de Cuvintul Sau. Si fara El n-ar fi nici ,,Chemare”, nici ,,Vestire”. Prin Cuvintul Sau, Dumnezeu cheama toate lucrurile pe nume si toate sufletele la El, toate lucrurile le cheama la viata si toate au un ,,nume” la Dumnezeu in ,,NUMELE” lui Dumnezeu. Si aceasta-i Marturia mea despre Cuvintul lui Dumnezeu, ca slujirea-preotia lui Dumnezeu este in Cuvint si in Buna Vestire si in Marturie. Si Cuvintul lui Dumnezeu, este chemat in Imparatia cerurilor, ,,MARE si PREOT” Si prin Cuvintul lui Dumnezeu, vin toate, mai intii ,,Chemarea” la Dumnezeu apoi Vestea-Buna. Apoi vine ,,inchinarea” si slujirea care este preotia si toata cunostinta de Domnul este in Cuvintul Sau. Si Cuvintul o da oricui este cunoscut de Dumnezeu mai inainte de intemeierea lui si ,,numele” sau e trecut in carte. . . LEPADAREA DE BINE SI DE RAU . NOUA GINDIRE . ADEVARUL SI DREPTATEA . Cuvintul lui Enoch cu privire la pocaitii din Larak, a fost asa: ,, Nu va este de nici un folos gindirea de acum! Caci gindirea pacatului este moarte, pe cind gindirea Duhului este viata. Si gindind voi binele si raul, ce asteptati voi? Parca nu ar fi indeajuns, ca purtam in noi izvorul mortii chiar din pintecele mamelor noastre si lipsindu-le de multe zile, ce s-a luat de la ele, ni-se dau noua, ca suflare de viata. Si parca nu ar fi indeajuns, ca din saminta tatalui meu si a tatilor vostri din care sintem alcatuiti dupa trup, din saminta aceasta, vine pacatul din tata-n fiu, din generatie in generatie in tot neamul de oameni. Ci mai toti, fiind nesabuiti in deplina nechibzuinta, nu v-ati cintarit dragostea fata de copilasii vostri si din pruncia invatatii mersului pe picioarele lor, le-ati tulburat gindirea cugetului si le-ati intunecat simtirea, invatind pe copilasii vostri: cunostinta ,,Binelui si-a Raului”. Si atunci in ce se dovedeste dragostea voastra pentru ei, care se numeste ,,mare”? In nimic, nu este dovada! De aceea fiii vostrii petrec multi ani, inaintind in zile, nestiind cum sa pretuiasca dragostea voastra despre care nu este nici o dovada clara! Ce vad ei la voi, este cu privire la pacat, vad toata truda, osteneala, zbuciumul si nelinistea in care sinteti munciti in vecii vecilor. Si din pricina aceasta, lipsa de ingrijire ii intristeaza din pruncie, lipsa de calauzire ii rataceste din tinerete si lipsa de sfat ii pierde in pacat si-n moarte. Atunci ce-i de facut? Care este intre voi intr-atit de nebun ca sa-si tagaduiasca propria dragoste din el, dispretuindu-si copilasii?....... gindesc, ca nu-i nici unul! Si in zilele voastre, nadajduiti ca sa vi-se arate dragoste si sprijin de la ei, si voi cautati in ei nadejde si puneti in ei lucrurile peste care n-ati biruit, asta rivniti in ei, ca sa aiba ei biruinta aceasta care sa-i slobozeasca de pacat si de moarte. Si voi saditi in ei nadejdea dragostei, dar daca ii lipsiti de Adevarul lui Dumnezeu si de Dreptatea Lui, ce le-ati facut?...... si ce v-ati facut voua? A-ti auzit, ca pacatele parintilor se mostenesc si in copiii lor? Si daca pe linga pacatul cel inrobitor, ce l-am primit din mina lui Adam, mai adaugati ,,pacat” si-apoi iarasi ,,pacat”, adica invatatura deosebirii binelui si raului, nu stramutati in copilasii vostrii, ceea ce v-a inrobit atita pe voi? adica stramutati din voi in ei, raul si nenorocirea. Pentru aceea trebuie sa faceti potrivit cu ce v-am invatat, intocmai cu dovezile pe care le-am infatisat voua. Adica dobindirea, blindetii si bunatatii, a milei si dragostei, a buna-vointei, ingaduintei, indurarii si iertarii. Si cu privire la rugaciune, lipsa de poftire si de placere in poftire, la staruinta si rugaciune si credinta si la partasia cu Dumnezeu, care este cunostinta de Adevar. Trebuie sa cunoasteti Adevarul si sa va invatati unii pe altii Dreptatea si Dragostea, in toti si-n toate. Altfel nu ve-ti capata slobozire in nici-un fel. Trebuie sa incetati cu binele si raul! Va trebuie o noua gindire si marturia unui cuget curat si-a unui Legamint cu Dumnezeu, o legatura de partasie cu Cel -Sfint, Domnul. Trebuie sa ginditi si sa cugetati totul si toate dupa Adevar si dupa Dreptate. Si Adevarul este adincimea si sufletul Duhului Sfint, si are ca Putere, Dreptatea si ca Duh si intarire, Dragostea care vine din Dumnezeu. Iata: -Adevar este, ca soarele este in cer, sus si ca e numai unul pentru lumina pamintului. Drept este sa spui Adevarul, adica sa marturisesti pe Dumnezeu care este numai Unul Singur, si ca El a facut Soarele. Adevar sint toate lucrurile, care sint ,,facute” de Dumnezeu Facatorul, din vremea ,,Facerii” si toate cerurile si ingerii si duhurile pe care le-a facut Dumnezeu. Drept este sa spui ca vin de la Dumnezeu si sa spui Dreptatii pe NUME, adica dezvaluind uneltirea Celui Rau si a intunecimilor sale. Straduiti-va cu Adevarul si Dreptatea, in loc de bine si de rau. In Adevar si Dreptate nu-i nici o deosebire, caci Puterea Adevarului, este Dreptatea, care vine ca o dovada, ca sa dovedeasca mincinoase binele si raul. Si sa desparta lumina de intuneric si lucrarea lui Dumnezeu de stricaciunea si nimicirea care o aduce pacatul. Ca Adevarul insotit de Dreptate sa osindeasca pe veci, Imparatia intunericului.

   Si  acestea  au  fost  cuvintele  lui  Enoch  cu  privire  
   la  pocaitii din  Larak.

CAP.9

                          POCAINTA

,,Trebuie sa vedeti lamurit cu privire la Taina aceasta”. A zis Enoch cetelor de multime care ii insoteau ostirile si pe Enoch, pe cind se suia la Nipur. Si ca dovada netagaduita a celor ce invata pe altii, era felul traiului pe care-l ducea, insotit de faptele cele care au fost rinduite, caci Enoch nu le vorbea din ce nu a trait pe pielea si pe sufletul sau, in nici-un chip. Si prin aceasta se deosebea de istetii pamintului care se socoteau ,,tare invatati”. Si Enoch a inceput sa zica: ,,Pocainta este cel dintii folos care vine omului fara plata, dar care umple stradania cu o multime de rasplati. Pocainta nu este un dispret aruncat peste om, ci un dispret aruncat peste pacat, fiinca va zic curat, ca pocainta este cea dintii cinste cu care este urcat in slava omul. Caci prin pocainta, omul nu-si blastama nici ziua de nastere, nici nu se umple de poveri, nu se baga sub o asuprire si o apasare a mintii, impotriva lui insasi, ci luptind in chip destoinic, cu toate poverile care il robesc de-atita vreme, sa-si spele rusinea de rob la doi stapini, adica, rob pacatului si rob lui Dumnezeu. Si coborindu-se pe sine in smerenie si capatind slobozirea, din nenorocirile pacatului sa se faca fiu in slujirea Dumnezeului Cel Vesnic. Pocainta de care se tem intr-atit de mult unii, va zic ca nu este umilinta si rusine peste om, nici un dispret cu care sa se dispretuiasca, ci este o cinste, de care fericit este cel ce se face vrednic s-o poarte, caci pocainta este cea dintii cinste si lauda pentru om, pe care i-o ingaduie Dumnezeu si cu care este urcat in slava. Ori la intarirea pocaintei, de bun folos este postul in toate. Caci postul nu este ,,sa nu maninci!”, ci chipul dureri si caintei tale, prin care arati lui Dumnezeu, ca nu-ti tihneste mincarea, din ceasul in care s-a gasit pacat in tine. Si pina nu capeti de la Dumnezeu, slobozirea din pacat, postul este un legamint vazut si de oameni, prin care arati pocainta ta, ea fiind parerea de rau pentru toate zilele pe care le-ai trait in pacat si cainta pentru tot binele si raul pe care l-ai facut in lume si parerea de rau pentru tot ce-ai vrut sa-i faci lui Dumnezeu, in chip, necurat si imperfect. Si cind ai cel mai mare necaz si te macina amarul neincetat, valurile amaraciunii si nelinisti te zdruncina in inima: -ziceti voi, atunci mai merge linistit, mincare-n voi, va mai prieste? Ori inselati de chipul acesta ,,a nu minca”, este dovada pocaintei tale si a marturiei tale, pentru ochii tuturor si de netagaduit. Postul se insoteste cu staruinta si cu rugaciunea nestinsa si cu vorbirea cu Dumnezeu. Ori pacatul insasi are o Taina, ce se insoteste intr-un singur trup de Duh cu pocainta. ,,A nu minca”, este a nu te hranesti cu desertaciune, nici cu invataturi necurate, nci cu vorbe fara folos, nici cu cunostintele lumii, ci a te hrani cu tot Cuvintul care iese din gura lui Dumnezeu. Aceasta este Taina Postului dar, e si Taina Pocaintei, caci omul nu traieste numai cu piine, ci cu orice Cuvint care iese din gura lui Dumnezeu, caci o mincare de post este a face Voia Lui si a te hrani cu poruncile Sale. Aceasta este piinea pocaitului, postind, postul lui Dumnezeu. Si precum Cuvintul este ca saminta de griu, toata cunostinta de Domnul este ca floarea fainii si Duhul este ca si undelemnul, amestecat si pus in focul caintei se naste piinea pentru post, o cina pe care-o cinnezi in taina cu Dumnezeu. Ori nimeni nu a mai mincat asa. Caci aceasta mincare este o mincare necunoscuta voua din vremurile desavirsirii lui Adam. Caci hrana cea intaritoare este sa faci voia lui Dumnezeu si nu voia poftei tale. Si de cind nu v-ati mai hranit cu desfatare deplina si cu bucurie sfinta, cu satisfactie-n orice implinire? Adevarat este ca nu cunoasteti aceasta mincare: -zic dupa felul in care va uitati mirati si tare nedumeriti in ce va zic. Postul nu este numai bucate, ci si un post de poftire si un post de naravuri, adica a inceta sa va mai hraniti cu ele. Fiorii de desfrinare baga-n gura pofta si va hraneste cu curvia, sau ziceti ca nu-i asa? Si daca mincarurile intunericului le cunoasteti, cum de nu stiti mincarea care va tine teferi cu sanatate, pentru trup si minte si care va face sufletul sanatos? Si cu mincarea aceasta, Cuvintul lui Dumnezeu care este hrana, nu mai infometati in vecii vecilor. Deci hotarit lucru pentru cei care rivnesc pe Dumnezeu in toate si in ei, bun folos au ales, pocainta cea dintii slava ingaduita omului. Dar pocainta cu adevarat nu este numai atit, ci este slobozirea de pacat. Cum asa? Dovada este, in lepadarea de sine insusi si in moartea duhului carnii. Curatind cheagul de singe necurat de pe gindire si dobindind insasi un cuget curat si o gindire sloboda, iti este cu putinta gindirea Duhului care este viata. Si moartea duhului carnii, care este duhul de pacat si izvorul mortii in om, aduce cu sine slobozirea sufletului din robia stricaciunii pacatului. Atunci suflarea de viata este intarita cu un suflet de sus. Duhul Sfint. Si cum se intimpla ca sa moara ce-i in noi? Dovedit de simplu. Stim ca Cel Rau si cu pacatul, cauta ca omul sa fie inselat de suflarea de viata, prin furt. Ori daca nu mai punem suflet, puterea suflarii de viata, in nelinisti, in chinuri, in tristete, in zbucium, necaz, minii, in griji nechibzuite, in poftiri desarte, in trai bun si marire, pacatul slabeste in noi si puterea i-se sfirseste. Si astfel prin lepadare de sine hotarim moartea grabnica a pacatului si prin pocainta il coborim in groapa uitarii si-i punem nasterea din nou ca piatra de mormint. Si pentru pacat nu este nici o inviere. Asa ca nu-i lucru greu moartea pacatului. Adica zic ca la Dumnezeu nu e cu neputinta, insa trebuie hotarirea de a muri pentru lume.

CAP. 10

          PROROCIA  PROROCULUI  ENOCH

Si Enoch sedea inchinat lui Dumnezeu, cind a venit peste el Duhul de prorocie si l-a lovit usor de trei ori in coapsa, apoi Enoch cazu cu fata la pamint, strigind: ,,Doamne, Tatal meu!” El a coborit la ai sai si a inceput sa le zica: ,,Vad fata Tatalui meu (Ianiel-Israel) si chipul Lui (Iesuel) i-mi arata hoatarirea cu privire la oameni si la pamint si cu privire la tot ce are sa se intimple in vremurile viitoare! Iata Domnul v-a acoperii pacatul cu apa si toti oamenii vor fi scufundati in apa si pacatul v-a fi nimicit si cind vor iesi nu v-a mai fi pacat in ei. Apoi oamenii se vor urca, nechemati la Dumnezeu si de aceea li se-va pune un nod in minte si vor vorbi limbi incilcite si amestecate. Nici un om nu se v-a mai putea intelege cu un alt om. Si din voebirea unuia, celalalt v-a intelege, ce voieste, ori dupa cum il ajuta mintea. Si oamenii isi vor face popoare si inchinatori noi si alte cunostinte despre alti dumne-zei va vor ostenii cu ratacire. Si intre voi v-a fi strigat un om si din cauza semintei lui, un popor va fi mintuit si-n veci v-a fi pentru Dumnezeu si-n toate veacurile. Si la o vreme limbile pamintului vor inceta si oamenii vor vorbi limba lui Dumnezeu, vorbind in Duhul Sfint. Li-se v-a da o inima noua, Adevarul lui Dumnezeu si un duh nou, Dragostea si Dreptatea. Caci v-a fi numai un singur popor si-o singura limba pentru ei, vorbirea Duhului din ei. Si Cuvintul lui Dumnezeu v-a venii in trup si se v-a numi UNS (Mesia) si Imparat (Malakh) si Mare Preot (Aaharon-Kohen) si-n El, Abel v-a fi aratat la sfirsit de tot, cind v-a trece veacul acesta si vecia cea rea. Si atunci marturia aceasta va trece de la neam la neam si de la un popor la altul, peste tot pamintul si toti vor avea marturia ca s-au dat in mina omului Sufletele Sfinte, ale Duhului Sfint ascunse-n Dumnezeu, cerul isi v-a arata spre oameni limbi de foc si atunci v-a ploua cu foc si toti vor cunoaste ca ASA-ESTE! Si tuturor oamenilor le v-a fi dat un ragaz de gindire si-un timp de hotarire, de la Dumnezeul cerului si-al pamintului. Si vremea aceasta data tuturor neamurilor pamintului, se v-a numara asa: -de la intiiul an al izgonirii lui Adam, in toate zilele lui Adam si cu zilele urmasilor sai, pina la acoperirea cu apa. Si saminta lui Adam, care a plecat ,,chemata”, din casa tatalui sau Adam, din Ur-ul Akahadului, la miaza-noapte in Shalem ca sa fie straina, se v-a intoarce in Eden. Si dupa ce va fi cazut in nefiinta, Babel-Achad, Saminta femeii v-a intemeia iarasi Edenul, ca in zilele desavirsirii Parintelui nostru Adam. Si Imparatia Lui, se v-a intemeia mai intii in Salem, unde a fost stramutat Edenul ca strain intr-o tara straina, din cauza lui Babel-Akhad. Si de acolo v-a creste pina va umple tot pamintul. Si fiica Edenului, care e straina si in pribegie pe pamint, atunci v-a fi asezata iar in pamintul ei din-tiia data si se v-a umple de Mostenirea Celui Sfint, Domnul!............ Iata ca vad pe Mik’a-El si Gkibri-El inchinati in Dumnezeu si Domnul este UNUL SINGUR! Viu si Sfint!........ Iata-l pe Domnul Gkibri-El sade in fata femeii si-i hotareste sorocul nasterii, stelele fug sa i-se inchine si capul ei este asezat in cinste. Douasprazece stele s-au pus peste capul ei, si-nvaluita-n soare, Slava este aratata-n lume. Pamintul este scaunelul de sub picioarele ei. Si-o stea din cer, merge peste cerul pamintului Vestind, Vestea-Cea-Buna si se opreste peste Bucuria-Fratilor (Efrata), din Casa -Piinii -lui -Dumnezeu (Beth’lehem-Eli): Duhul Sfint din cer vine si umbrind se pogoara in fecioara si pintecul ei se umple de Dumnezeu: - Iata sfirsitul lumii de acum si Inceputul lui Dumnezeu Si fecioara va fi insarcinata de la Duhul Sfint si nasterea ei va fi de la Duhul lui Dumnezeu. O! -ramine-ti uimiti de mirare, ochi si urechi...........Dumnezeu se naste-n trup si iarasi ca-n Eden, Domnul Insusi -Dumnezeu va fi cu noi! EMANUEL! Si din cauza lui Dumnezeu, Trupul Sau, se va numii in veci Omul pe care-L locuieste, Fiul lui Dumnezeu. Caci fiul omului a fost facut sub ochii vostrii Fiul lui Dumnezeu. Si nu v-a mai fi carne la impreunare, cu care sa curviti, caci toate nasterile de atunci, iarasi vor fi de la Duhul Sfint. Si Dumnezeu nascut Om, v-a fi facut din pintece, dupa chipul Omului ,,trup” si se v-a naste dupa asemanarea lui ,,carne”! Ca omul sa primeasca iaras chipul lui Dumnezeu, Duhul Sfint si sa poarte-n veci in el, asemanarea lui Dumnezeu, un Suflet Vesnic -Viu, Duhul. In veci si-n toata vesnicia SA-FIE iaras un Dumnezeu pentru Dumnezeu si Fiul Celui -Prea’Inalt. Si moarte nu v-a mai fi! Fiinca atunci nu v-a mai fi plins si nici durere in om, nici zbucium, nimic care sa-l intristeze ca sa traiasca nemingiiat, caci omul v-a avea in Sufletul sau, Duhul, Un Mingiietor! Si Dumnezeu ii v-a mingiia in fiecare zi si nu vor fi lipsiti in nici-un chip de belsugul mingiierilor Sale si Dumnezeu v-a face daruri in om. El le-va sterge orice lacrima din ochi, v-a opri plinsul si v-a judeca durerea. Si moarte nu v-a mai fi si nici pacat in om. Caci in Dumnezeu nu este pacat si in Duhul Sfint nu se mai poate pacatuii! Si omul se v-a lepada de carnea lui, cu dispret, ca de ceva strimb intocmit de pacat si nu-i va parea rau nicidecum. Caci toti vor fi imbracati cu trup din Duhul si vor fi invaluiti si acoperiti cu slava, cu insasi Slava lui Dumnezeu. Si in veacul acela tot pamintul v-a fi iarasi o nesfirsita Bucurie -de-a -locui -cu -Dumnezeu (Eden) si v-a fi plin de-o desfatare Sfinta, deplina-n toti si-n toate. Iata de pe-acum, aceasta Veste-Buna este pe pamint, ca sa vesteasca vremurile de inviorare si veacul slobozirii de pacat. Fiti tari si nu slabiti, ca sa gustati zilele acelea, ca sa fiti gasiti: -scapati! Si dupa aceea, dupa ce a fost slobozit din prorocire, Enoch s-a curatat, ca sa fie curat. Si in insotire cu ai sai si cu ostirile sale, s-a urcat pe cimpiile Edenului, l-a Nippur.

CAP.11

                 ISPITA   -DESPRE  ISPITA

Enoch s-a apropiat de multimile care umblau cu el, s-a apropiat pe malul apei Hidzkiel (Tigru) si le-a vorbit, zicindu-le: ,,Cind ati invatat sa va rugati si sa ziceti: ,,Tatal nostru” si ,,Dumnezeu sa nu ispiteasca!”, cum de v-a dus mintea si inima, ca sa ginditi si sa ziceti: ,,Ispititi de Dumnezeu!”? De aceea, nimeni cind este ispitit sa nu zica: ,,sint ispitit de Dumnezeu.” Caci voi natingi in deosebire, intemeiati-va, caci Dumnezeu nu poate fi ispitit de relele intunecate si de pacat. El insusi nu ispiteste pe nimeni, in nimic. Sau oare, n-ati auzit voi ce s-a zis in vechime prin gura parintelui nostru Abel? Caci el cind s-a dus sa-si aduca jertfa, el a zis cu inima si cu un duh curat si fara viclenie: ,,Dumnezeu -Mare (Elohim Gadol!), Domnul mi-a ispitit ispita si mi-a amagit amagirea, mi-a ratacit ratacirea si mi-a inselat pacatul. O ce lucru nemaipomenit -de -mare a facut Dumnezeu pentru mine! A murit moartea si nu mai este si pacatul a pacatuit impotriva lui insasi, s-a dezbinat si a pierit. Si-n toate acestea ma vad de-acum slobod si curat in toate si multumiri fie aduse lui Dumnezeu, Cel -Vesnic’Indurat si Plin -de -Mila. Caci Domnul este pentru mine si eu sint pentru Dumnezeu, caci iata ca traiesc, dar nu mai traiesc eu si nici eu-l cu mine, ci Dumnezeu traieste in mine si acum traiesc viata lui Dumnezeu. Si daca, adica spun: ASA -ESTE, ca Dumnezeu este cu mine: -atunci cine sa fie impotriva mea, omul sau pacatul?” Si va zic: -atunci, care sa fie originea ispitei?...... daca nu porunca Satanei, care porunceste celor slabi in toate si fiind robiti in neputinta si in slabiciunea lor lipsita de vlaga Tariei lui Dumnezeu, cad rapusi de o porunca care-i vatama si-i umple de un pacat nespus de greu. Haidem sa prindem ispita si SA-FIE, descoperita, si ce aflam? Gasim ca este adevarat, ce vedem: -cum ca ispita este un indemn mincinos si o trebuinta falsa, o pornire a desertaciunii. Vine Satan si-ti zice-un lucru la ureche: -o ispita, cum ca ti-e foame si ti-e sete, ori ti-e cald, ori ti-e frig si altele, iti inseala simtirea carnii, gasind neputincioasa firea. Si trupul zbiara de spaima si infricosat porunceste mintii: ,,Da-mi sa maninc si da-mi sa beau! Caci mi-e foame si mi-e sete, ca si cind ai mincat si ai baut o mincare si o bautura paminteasca pentru traiul trupului. Si atunci ziceti voi: -nu-i aceasta o minciuna? Cind ai mincat si ai ajuns satul, cum i-ti poate fi foame? si cind ai baut indeajuns de te-ai saturat, cum sa-ti mai fie sete? Si nu numai in aceasta, ci in toate privintele, porunca Satanei -ispita vine si minte cu privire la un lucru siti cere o trebuinta de care tu n-ai trebuinta nici-cum. Invatati de la Abel, fiinca el a zis si fiinca a crezut, a biruit in toate privintele porunca Satanei -ispita, care nu l-a crutat nici pe el ci la cercetat indelung in toate privintele ,,poate, poate” v-a gasi slabiciune in el si-l v-a dobindi. Si care era porunca Satanei cu privire la Abel? ....... adica ispita a zis: ,,Iata vad in Abel, moartea moarta si nu mai este pacat in el. Daca il voi slabi, atunci omul v-a scapa si v-a traii iarasi vesnic: -hai sa-l prapadesc fiinca nu-i nici o mintuire in om!” Si ce-a zis Abel? ....... si pentru ce-a zis a avut marturie altarul, caci de n-ar fi strigat el, pietrele ar fi strigat, dar el a zis ispitei: ,,Iata ca in toate zilele mele, pina azi eram in stapinirea ta si tu erai in toate zilele cu mine, pentru ce imi faci asa? ...... si pentru ce nu ma lasi in pace? Pleaca de la mine!” Si ispita i-a zis: ,,Nicidecum! Nu este bine ca Abel sa moara, inca din tineretile sale: -ti-e foame si mai intii trebuie sa maninci. Si Abel i-a zis: -mincinoas-o, fiica a intunericului, Tatal meu, mi-a dat din mina Lui sa maninc si eu am mincat o mincare necunoscuta tie, caci omul nu traieste numai cu piinea dospita a pacatului si nici numai cu drojdia putrezirii. Ci cu tot cuvintul care iasa din gura lui Dumnezeu, se hraneste omul si v-a traii!” Si ispita i-a zis: ,,Daca postesti bun lucru faci, totusi i-a carne si maninca si bea vin ca sa te intaresti. Si Abel i-a zis raspicat: ,,Cum mai ispitesti pe Dumnezeu? Am baut o jertfa turnata si nu voi inseta si trupul mielului m-a intarit indeajuns, ca SA -FIU, Tare. PLEACA, fiinca n-ai nici o putere!” Si ispita i-a zis: ,,Poate Abel este cuprins de naduseala si ii este cald!” si Abel i-a zis: ,,Iata ce vrei, afla: -ca Duhul Dumnezeului meu m-a racorit in adincul sufletului si azi ma indreptateste, nu vezi? ...... o, da tu n-ai cum sa vezi fiinca esti oarba: -pocaieste-te si cumpara de la Dumnezeu unsoare de bedel-um ca sa te vindeci de orbire!” Atunci ispita infocata de minie, i-a zis lui Abel: ,,Poti sa ceri lui Dumnezeu sa te razbune asupra unor vrajmasi sau sa-ti indrepte o zi anume!” Si Abel i-a zis: ,,Cit de natinga esti cind ispitesti fara-minte, nici acum n-ai priceput? -Ca nimeni nu mi-a gresit cu nimic, nici suparare n-am avut de la nimeni si nici de la vre-o zi oarecare, caci toate zilele sint bune si acestea sint pentru mine zile de inviorare!” ,,Poate locuieste ceva in tine, care sa te zbuciume, care sa te nelinisteasca, este cu neputinta sa nu te tulbure nimic si nici o neliniste macar, un gind oarecare, o infricosare, o grija de ici si-o cerere de colo!” Abel s-a ridicat in picioare si s-a aplecat peste altar si a zis ispitirii: ,,Ce esti tu Bine si ce esti tu Rau? ...... alceva decit o cunostinta prapadita si o zdreanta murdara a intelepciunii, desertaciune esti si o goana dupa vint! N-ai nici un folos si cu nimic nu-mi folosesti, asa ca i-ati trebuintele si PLEACA de la mine! Caci iata Adevarul: -la Dumnezeul meu toate sint cu putinta! El a zis vintului: ,,Nu-l tulbura!” si marii apelor, a poruncit pentru mine: ,,Nu-l infricosati!”, pamintului i-a zis: ,,Fii blind si nu-l zbuciuma!” si Pacea lui Dumnezeu este singurul lucru impreuna cu Dumnezeu ce ma locuieste! Cit cu privire la alte griji si la alte nelinisti, nu-mi sint de nici un folos si n-am ce Sa-i cer, fiinca n-am trebuinta de nimic, caci am de toate si toate lucrurile care sint ale lui Dumnezeu sint ale mele si ce-i a Tatalui meu sint pentru mine!” Abel a zis: - ,,Acesta-i adevarul!” si ispita a zis: ,,Atunci pentru ce mai aduci jerfa, daca n-ai nimic sa-I ceri, n-ai nimic sa-I spui?” Si Abel i-a zis: ,,Am totul si tot ce este al Tatalui meu, este pentru mine si al meu si Cuvintul lui Dumnezeu spune totul si este indeajuns pentru mine sa zic: Amin! Cit cu privire la jerfa, aceasta este Dreptatea lui Dumnezeu si o aduc cu multumiri, pentru Dragostea lui Dumnezeu, fiinca i-mi gasesc toata placerea in El si sint plin de desfatare, din pricina Lui si voia mea, este sa fac voia Lui!” Si cind a vazut ispita ca nu-l poate birui, a zis Satanei: ,,Iata pe Sfintul lui Dumnezeu, trimite pe fiul nostru Kchain, impotriva lui, caci altfel vom pierde azi, pamintul!” si Kchain de aceea a ucis pe Abel, care era socotit ,,fratele lui”. Asa ca si pe voi va indemn, traiti in voi pilda lui Abel, sa fiti placuti lui Dumnezeu si incetati sa ziceti: ,,ispititi”. Ci voi cind va rugati, asa sa va rugati: ,,Tatal nostru, care esti Dumnezeu sus in ceruri si jos pe pamint, sfinteasca mintuirea mea NUMELE Tau, Iehova, marturiseasca izbavirea mea, slobozirea din pacat care mi-ai facut-o! Si vesnic faca-se Voia Ta si Imparatia Ta. Edenul, adu-l jos pe pamint si-n inimile noastre si da-ne noua sufletul dintii, pe Duhul Sfint. Uita-ne noua toata pacatuirea si ne sterge fardelegea si pacatul -caci Tu Esti -Sfint, Domnul nostru. Tu care ne dai din mina ta mincare, zi de zi, da-ne noua carne, piine si vin si undelemn si nu ne lipsi de ele si ingrijeste de toate pentru noi, tu care chemi pentru noi ziua de miine si o faci SA -FIE! Intareste in noi suflarea de viata si miine si in veci. Si ne scapa de Satan, caci a Ta este Puterea si Slava si Marirea si Sfintenia si mintuirea noastra este a Sinsurului Dumnezeu, Domnul nostru, Amin! Si voi SA -FITI curati, in tot ceea ce ginditi aceea sa ziceti si cu gura si SA -NU -FIE, ascuns in voi nimic, nici vina si nici viclenie! Aceasta este marturie unui cuget curat si a unei inimi pline de Adevarul lui Dumnezeu si duhul vostru SA -FIE -Dreptatea lui Dumnezeu! Cit cu privire la ispita, v-am infatisat-o si o stiti acum fiinca va este descoperita! Asa ca de acum nu ve-ti scapa fara vina daca nu i-va impotriviti! Si ce este un lucru si ce este altul, ca sa nu va puteti lipsi de el? Caci aerul nu v-a fi luat ca sa nu va fie suflarea de viata oprita. Nici apa, de altfel, ci v-a fi data ca sa incoltiti si sa faceti rod, ca semintele de griu. Fiinca cine nu v-a rodii, v-a fi aruncat in foc, impreuna amestecat cu neghina. Caci pentru aceea va ingropati in pocainta si in lepadare de firea paminteasca, trupul, ca sa se arate in voi roada vietii si sa iasa dintr-un om vechi, un om nou, nu ca cel dintii in care era pacat, ci unul slobod de pacat. Macar atit pricepeti, ca sa intelegeti, caci stiti despre griu indeajuns si despre rodirea lui, la fel.”

CAP. 12

Si Enoch a continuat sa le vorbeasca pina a doua zi, in jurul focului, pe malul apei Hidzekel si le-a zis: ,, Sint nelamuriri si lucruri la care sa nu puteti raspunde? Daca un impotrivitor vorbeste plin de pacat, stiti sa stati neclintiti in Adevar?” Si ei i-au zis: ,,Sint lucruri, la care nu stim sa raspundem, fiinca nu stim cum au fost toate lucrurile din inceput si nici care este Adevarul cu privire la ele, nu stim.” Si Enoch a zis: ,,Intrebati cu curatire ceea ce nu stiti, fiinca vi se v-a da lamurire de la Dumnezeu si un raspuns de la DOMNUL.” ,,sPUNE-NE”, au zis ei: ,,daca Dumnezeu are vre-un inceput si daca a fost nascut, spune-ne?” Enoch le-a zis: ,,EL -ESTE din vremea cea straveche fara de vreme si cind timpul nu se masura, caci nu era de fel, EL -ESTE din vremea straveche de cind nimic nu era facut si nici ,,nimicul” nu era, sa fie si Dumnezeu era si este Cel ce fi-va Vesnic. El nu a fost nascut si nici facut si vremea nu-L strica si veacurile nu-l vatama, nici macar nu-L ating, fiinca EL -ESTE -CEL -CE -ESTE, asa ESTE -DUNEZEU!!! El nu seamana si nu poate fi infatisat si asemuit cu nimic, din cer sus si de jos de pe pamint, toate lucrurile poarta chipul Lui, fiind ,,Facute” de El, insa El nu seamana nici-uneia den ele.” Ei au zis: ,,Te rugam spune-ne ca nu stim: -de unde vine omul, care-i rostul si menirea lui pe pamint si care v-a fi destinul sau cind v-a merge inspre ce v-a fi si care inca n-a mai fost?” ,,Sa stiti si nimeni sa nu va clatine din acest Adevar!” a zis Enoch, ,,Ca omul vine de la Dumnezeu, ca Duh -nascut si trup -facut, pina a fost intocmit asa si rostul lui e SA -FIE, Dumnezeu si Fiul Celui -Prea Inalt, aceasta este menirea lui pe pamint, si cind v-a merge inspre ce n-a fost si curind v-a fi, soarta omului e SA -FIE un Dumnezeu pentru Dumnezeu, Domnul, una cu El si un Fiu de Dumnezeu.” Ei au zis: ,,Inca un lucru nu-l stim si noua ne este de neinteles fiinca n-avem pricepere. De ce a ingaduit Dumnezeu lui Satan uneltirea si pacatul omului, de ce ingaduie El raul pe pamint?” Enoch le-a zis: ,,Luati seama, ca nimeni sa nu va intoarca de la Adevar, nimeni sa nu va opreasca de la Dragostea -lui -Dumnezeu si sa nu lepadati pentru nimic Dreptatea Lui, fiinca nimic nu are cu adevarat pretul acesta!” Si nimic nu merita sa lepadati ce aveti!” a zis el. ,,Cit despre pacatuire, Dumnezeu daca va facea sus la El, fiind doboriti ati fi avut parte de-o cadere ca si-a lui Satan, adica de sus din cer, jos in marea uitarii unde nu nu e nici o aducere -de -aminte, acolo unde este frigul si intunericul adinc, unde-i plinsul si scrisnirea dintilor. Este la fel ca in pilda aceasta: -Ce este mai usor, pentru un om ca sa se ridice din caderea lui? Sa cada din virful unei inaltimi, in adincimile nestiute ale unei prapastii?..... sau sa se-npiedice pe pamint de-o piatra de poticnire? Va spun ca este mai usor pentru el sa se-npiedice de-o piatra, fiinca caderea lui mai nu inseamna nimic, isi zdruncina un pic oasele si isi vatama un pic carnea trupului, scapa si apoi prinde iarasi putere sa se ridice. Tot asa omul a pacatuit in trup si a cazut in pacat, dar si pacatul acesta, totusi nu-i de neizbavit, ci numai o pietricica sub genunchi, un lucru atit de mic, a doborit un OM atit de Mare si plin de Marire. Totusi pentru om e un pacat de moarte, astfel ca este si o mintuire pentru viata si-un Duh de inviere, ..... si nu este un pacat vesnic si-o Hula impotriva Duhului Sfint, cum este pentru Satan. Acesta este cuvintul despre cadere. Cit cu privire la ,,De ce?” a ingaduit Dumnezeu acest lucru, -iata si Cuvintul Adevarului. -Satan venea din vesnicii cu o intelepciune ca de Dumnezeu, pe cind omul? ....., omul e drept ca avea cunostiinta Duhului din ceruri, dar n-avea si trairea lui de-atita timp si omul nu le-a cunoscut pe toate ca sa le stie. Si daca Dumnezeu care are Toata -Puterea in cer sus si jos pe pamint, n-ar fi ingaduit acum caderea omului, drept ca omul ar fi scapat insa pentru putina vreme, caci Satan ar fi cautat un viclesug mai iscusit si-un pacat cu mult mai mare in care sa tirasca omul si de-am fi fost tot feriti, Satan ar fi facut pe om, ca, cu un singur cuvint sa hulasca pe Dumnezeu si s-ar fi ales cu un pacat vesnic si cu o Hula impotriva Duhului Sfint. Asa ca este un folos ca ne-a clatinat un lucru mic si ne-a rasturnat o pietricica. Pentru ca acum sa se arate in om, toata Marirea si Slava cea nepieritoare a lui Dumnezeu de care nici sfintii Sai ingeri nu au parte. Adica se v-a arata in om Dragostea lui Dumnezeu, Sfintenia si mai apoi o nastere noua, de la Duhul Sfint fiind pusi intr-o cinste mai mare ca ingerii, Caci pe cind ei n-au cunoscut moartea si se teme de ea, noi am biruit-o prin Mesia, ba mai mult am si inviat avind in noi de-acum Viata lui Dumnezeu. In aceasta se arata Dragostea si Marirea si Ingrijirea de Dumnezeu in fata cerurilor si a toate vesniciile si toate vor fi supuse omului facut un Dumnezeu pentru Dumnezeu si-un Fiu al Celui -Prea’Inalt. Si nu vom fi noi umpluti de-o Marire potrivita cu Dumnezeul care ne-a adus Marirea si Mintuirea din pacat, ca sa-I fim placuti in vesnicii. Vrednici vom fi, vrednici de Dunezeul nostru, mai presus de ingerii Sai si de orice cirmuire cereasca, una cu Dumnezeu, cirmuind in El si El cirmuind in noi in veci. Apoi prin aceasta cadere a omului, se v-a arata Adevarul in trup ca marturie pentru toate lucrurile, si Dreptatea lui Dumnezeu v-a judeca pacatul si pe Cel ce l-a adus in om, -si nu v-a mai fi chip de scapare pentru el, nicidecum! Si la urma urmei, oare nu omul a ingaduit pacatul, ca o gazda nechibzuita a zis, Binelui ,,Vino” si hop si ,,Raul” a intrat cu binele impreuna, asa ca nimeni n-are vina in-afara de om care a zis ,,Cunostintei”, ,,te doresc mai mult ca cerul”. Asa ca cerul ce a zis: ,,Omul si-a mutat dragostea, asa ca nu voi sta impotriva lui” si plecind, omul a cazut din vesnicii si din om acum e doar un muritor, vietuind o vreme si apoi vine moartea peste el. Asa este si asa sa stiti: -vina e a omului, pacatul este-a lui Satan: -si mintuirea este a Dumnezeului nostru, fiind slavit in veci, Domnul nostru. Cit cu privire la intrebarea de: ,,De ce ingaduie raul, acum?” Va spun curat: din aceea pentru care va ingaduie si binele! Adica mai intii din cauza omului pe care il iubeste si nu vrea sa-l piarda, apoi pentru duhurile (ingerii) apei si-a pamintului si-a cerului care-au strigat la ceruri, sus: ,,Indurare, Dumnezeul ,,Facerii” noastre!” Si va sta nepasator Dumnezeu ca sa-i nimiceasca? In nici-un chip: El nu vrea sa piarda pe omul care l-a iubit nespus si nici sa nimiceasca ce-a ,,Facut” nu vrea sa piarda. Ci minia lui Dumnezeu se aprinde si se arata din cer impotriva pacatului din om si-a mortii care spurca tot pamintul cu ingretosare si cu putrezire. Dar laude fie aduse lui Dumnezeu caci El a pregatit in ceruri mintuirea noastra si este gata sa vina. O, nu disperati, caci El vine curind!

CAP. 13

             CUVINTAREA  LUI  ENOCH  LA  NIPPUR

Si mergind Imparatul lui Dumnezeu, Enoch, Biruitorul lui Dumnezeu la Nipur sa s-o ia fara lupta (ISRAEL) LUPTATORUL LUI DUMNEZEU, a zis cetatii Nippur si lui Shush’Lu -gar Agarath regele acelei cetati: ,,Cine te-a sfatuit atit de neintelept ca sa-mi stai impotriva, nu stiai ca EU -SINT, si ca-n mine ESTE-CEL-CE-ESTE?” Si Enoch a venit invesmintat cu vesminte albe, vesminte de Imparat -al -Pacii si sedea pe un cal alb si in mina tinea arcul si-a pornit sa biruiasca. Si a strigat in strigatul sau de lupta si Cuvintul DOMNULUI a zis prin gura lui Enoch: ,,Ma vedeti Unul Singur, fiinca cu adevarat EU -SINT numai UNUL SINGUR si nimeni nu i-e ca sa-Mi fie pe masura Puterii Mele! Iata ca voi lua cu miinile Mele cetatea in care locuiti si o voi Sfintii pentru Mine!” Si a zis: ,,N-o voi lua nici cu foc-pus si nici cu sabia, ci eu am un foc la Mine pe care voi nu-l stiti si focul acesta v-a venii asuora voastra si v-a cadea peste voi si va v-a arde si va v-a curatii pina ve-ti fi mistuiti de focul Meu!” Si cei dintre zidurile Nippur-ului au ris si-au zis: ,,Ne inspaimintam de un Imparat Tare si am luat asupra noastra armele si iata ce vedem: -un preot calare care vrea sa ne biruiasca pe toti!” Si Enoch si-a deschis bratele catre ceruri si-a strigat cu toata flacara suflarii lui de viata, din adincul pieptului a strigat: ,,Tatal meu, care locuiesti in ceruri: -Singurul meu Tata -Adevarat in cer sus si jos pe pamint: Proslaveste pe fiul Tau, Tatal meu si imbraca-l cu Putere de sus, din cerul Tau: - si daca ina sint Fiul -Omului lui Dumnezeu, atunci sa vina foc din ceruri peste ei si sa se mistuiasca de focul meu!” Si Enoch a mai zis cetatii: ,,Deschide-ti portile cu pace ca sa intre si la voi Imparatia lui Dumnezeu, Domnul Cel -Vesnic al cerului si al pamintului!!!” Si indata a cazut duh de foc peste oamenii din cetatea aceea, din Nippur si un plins puternic i-a cuprins si-un bocet lung si-o mare tinguire si si-au sfisiat hainele, caci au venit in cunostinta de pacat. Si ,,focul” pocaintei ii ardea pe dinauntru lucrind curatirea. Si intr-atit s-au vlaguit de parere de rau si-atit de mult i-a ostenit cainta, de n-au putut ca sa ridice mina la gura. Si niste ingeri, ca un duh de vinturi multe, au intrat si au desfacut portile cetatii si le-au deschis larg. Si Enoch a intrat in cetate fara impotrivire si fara nici o vatamare, ca un Domn al linistii si al pacii. Si Enoch s-a asezat smerit si blind cu Duhul intre ei, mingiind cind pe unul, cind pe altul, i-a primit la pieptul lui, le-a sters lacrimile din ochi si le-a vorbit cu Duhul pacii si-a linistii: ,,Intrati in bucuria si-n mingiierea plina de odihna, a Stapinului vostru, Intristatii Mei!” Si ei s-au strins imprejurul lui cum isi aduna o closca puii. Si Enoch a inceput sa le spuna infocat cu ,,Focul” Gurii Lui: ,,Impotriva cui ati facut voi ziduri de aparare si de cine ati vrut voi sa v-aparati, intristati ai Nippur-ului?” ,,N-ati stiut voi, ca EU -SINT -DOMNUL? Si oare n-ati strigat voi dupa Mine: ,,Apara-ne Doamne!” Si Eu am zis: ,,Iata ca am venit: -nu va temeti, Dumnezeu este cu voi!!! Pentru ce zidesc fiii omului atitea ziduri in zilele omului? Si pentru ce inalta case si case, cind inca n-au ispravit? ..... si inalta altele? ...... si pentru ce miinile voastre, ridica ziduri de aparare si intarituri? De cine oare sa va temeti? ..... si de cine oare sa va aparati? ..... de rautate? Dar va spun curat: - pentru ce faceti zidurile in afara trupului, pe cind rautatea e-nauntrul carnii omului? Asa ca fiecare din voi, sa ia seama, de cine se apara! Caci om impotriva omului cu mintea nu are nimic impotriva, insa rautatea din unul se cearta cu altul si duhul dezbinarii ii desparte, ca sa vina in domnie ura si cu dusmania. Ce sa aiba un om cu un alt om?...... fiinca omul insasi, nu poate fi impotriva lui insasi, fara ca sa nu piara trup si suflet. Si dupa cum vad, omul tine mult la zilele lui. Sau credeti ca se bat zilele inte ele? ..... si care-ati pomenit ca luni sa intre peste marti si joia sa se-aseze vinerea? Cum de sinteti asa fara de minte si asa de putin -intelepti? ..... de nu vedeti si de nu puteti pricepe ce-i usor de inteles! Ca pacatul e in om, si nu el insusi, ci duhurile rautatii de sus din locurile cele-prea’inalte, aruncate jos pe pamint si au gasit o gazda la pacat si-o locuinta buna-n om. Asa ca nu e de mirare ce vi-se intimpla, acum! Dar mirarea este in aceea ca va vad tare incurcati si nespus de incilciti in a pricepe, de aceea piere poporul Meu, azi. Caci lupta voastra nu e cu imparatii si nici cu imparatiile, nici cu vre-o stapinire omeneasca, intemeiata de om pentru multimile de oameni. Ci impotriva ingerilor pacatosi si-a tuturor duhurilor rautatii este lupta voastra si impotriva tuturor ostirilor de huhuri necurate, nevazute. De aceea fiti tari si nu slabiti, nu va temeti caci aveti Capetenie, pe Insusi Domnul Ostirilor si voi, imbracind toata armura lui Dumnezeu, ca o Oaste a Domnului, Dumnezeul Ostirilor, luptati lupta cea buna a dragostei si-a nadejdii in credinta de nezdrobit in Mesia, Dumnezeul vostru. Sau nu stiti ca Dumnezeu este steagul vostru de biruinta? Deci voi nu fiti lasi si tradatori, adica credinciosi vremelnici, care cred usor ori-ce si apoi se leapada tot atit de usor la orice veste oarecare, fiinca Dumnezeul vostru uraste si nu sufera fricosii!!! Fiti Tari: -fiinca Domnul vostru este Un Dumnezeu -Tare! Si biruinta este data, ca o Slava in miinile CELOR CE LUPTA CU DOMNUL IMPREUNA (Israeliti); fiinca ei vor domni, ca Domni ai ,,Biruintei”, impreuna cu Domnul lor si ei vor fi Printiii lui Dumnezeu si El v-a fi Imparatul lor. Deci spalati-va acum, fiinca lupta este lunga si-n orice loc si-n locu de slava, dar si prin noroaie, ca un ostas care cunoaste rinduiala luptei si ca unul care stie bine, legea razboiului.” Si toti locuitorii cetatii Nippur, s-au strins sub ziduri si pe virfurile cetatii, unul linga altul si doi cite doi ca o ostire si Enoch a strigat in Duhul: ,,DUMNEZEUL OSTIRILOR: DA si Amin! Si toata cetatea a aratat slava si onorul la arme, strigind dintr-o singura suflare si cu toata fiinta lor: ,,OASTEA DOMNULUI” si ,,DUMNEZEUL OSTIRILOR, SFINT SI AMIN!” Si Enoch si-a urmat vorbirea, zicindu-le: ,,Incolo, Osti a Domnului, intariti-va cu Putere de sus, in Chivotul Tariei si Puterii Dumnezeului Cel-Sfint. Caci lupta noastra nu e impotriva singelui si-a carnii si nici impotriva stapinitorilor si-a stapinirilor omenesti, nici impotriva vre-unei intelepciuni omenesti sau vre-unui mestesug a omului: ci lupta este impotriva domniilor si dumnezeilor intunecati, capetenii ale intunericului, impotriva ingerilor pacatosi stapinitori ai acestor intunecimi si impotriva tuturor duhurilor rautatii, din locurile ceresti care-au fost izgonite pe pamint! De aceea imbracati-va cu Putere de sus si cu toata armatura lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor Satanei, ca sa puteti sta in picioare dupa vecia cea rea, dupa ce ve-ti fi biruit pe toate! Imbracati camasa alba-a neprihanirii in Domnul, Mesia, care este nevinovatia pruncului cind e tare mic si incingeti-va cu briul adevarului si imbracati palosa dreptatii fara partinire. Luati coiful mintuirii si-a mijlocirii singelui lui Abel, care este Iehosua, Neprihanitul lui Dumnezeu -Cuvintul! Si puneti-va poruncile Domnului, aparatoare capului, ca sa va pazeasca ochii cu vedere buna, gura nevatamata de spurcaciune si sinicie si urechile cu auz lamurit, la strigatul de Biruinta a Dumnezeului Cel-Sfint. Inveliti-va picioarele cu piele de miel si intariti genunchii cu toate nadejdile intaririi! Puneti pe brati scutul credintei vii si de nezdrobit, cu care ve-ti putea stinge toate sagetile de rautate arzatoare ale duhurilor rautatii Celui Rau si ca sa zdrobiti orice vraja de cadere. Si incaltati-va cu rivna de-a pasii neclatinat pe Caile Domnului, incaltati-va cu Buna -Vestire a Imparatiei lui Dumnezeu si-a cerurilor. Pentru fiecare am un cal alb de lupta: -pacea impotriva razboiului si-a nimicirii, de aceea fiecare sa sada incalecat in mintuirea lui si-n partea lui de mintuire. Si friiele mintuirii sint: rugaciunea (cererea) si nadejdea neclintita si fiecare fiind de-acum incalecat v-a fi purtat de mintuirea lui la biruinta. Cu hatul nadejdii ve-ti apuca izbavirea si cu hatul rugaciunii ve-ti fi purtati de Duhul -Mintuirii, la izbinda si ve-ti fi biruitori in toate. Asa ca acum fiecare din voi are inaintea lui armatura lui Dumnezeu si toate armele Puterii lui Dumnezeu: -Oaste fii gata de lupta! trimbita suna izbavirea si Domnul Cel -Viteaz in lupta si Neinfricat porneste lupta!!! Insa, iata legea luptelor, slobozeste si zice celor slabi de inima si celor fricosi: ,,Plecati de la Mine!” Si oricine nu s-a bucurat de casa lui sau de mosia lui, sa se intoarca la ea si sa se bucure de ea. Si oricine are un lucru sau o avere sa se intoarca la averea si la bogatia lui, lupta nu e pentru el! Si oricine are mama, tata, fiu si fiica, ori nevasta, ori logodnic sau tiitoare si care nu s-a bucurat de ei, sa se intoarca si sa ramina cu ei in bucuria lor! Oricine are griji, pofte si alte planuiri, sa se intoarca si sa-si implineasca pofta cu ele! Oricine are un lucru, sau un suflet pe care sa-l tina mai presus de Domnul, -acum sa se intoarca, lupta nu-i pentru el!!! , Oaste fii gata de lupta: -trimbita suna mintuirea lumii -Domnul Dumnezeu porneste lupta!” a strigat Enoch: ,,Domnul Ostirilor, Dumnezeul Ostirilor: Da si Amin!” si-ntr-un glas cu totii si cu-o singura fiinta, au strigat: ,,Oastea Domnului si Dumnezeul Ostirilor: Sfint si Amin!”

CAP. 14

             A  DOUA  CUVINTARE  A  LUI  ENOCH
                          CATRE  NIPPUR.

Si de-o data in cer s-a vazut un SEMN, unul care avea chipul DOMNULUI si infatisarea Dumnezeului Cel -Atot’Puternic, sedea pe cal alb si cind a pornit sa biruiasca, Cuvintul lui Dumnezeu a zis: ,,Acum se cistiga ,,biruinta” sfintilor lui Dumnezeu, data o data pentru tot-deauna!!! Eu n-am venit sa aduc pacea, ci am venit sa aduc sabia si despartirea omului de cei din casa lui. Cine nu este cu Mine, este impotriva Mea!!! -Porniti lupta Osti a Domnului! Vai de pamint de-acum, din pricina celui ce este aruncat pe el si din pricina Celui ce are Toata Biruinta, caci in toata vecia asta v-a fi lupta luptelor si un razboi infricosat!” Si cei care-au vazut SEMNUL, I-au strigat, zicind: ,,Te rugam spune-ne NUMELE Tau, DOAMNAE!” si El a zis: ,,EU-SINT-DREAPTA MARIRII LUI DUMNEZEU (MIKCHA-EL) CINE-I CA DUMNEZEU?!!! -MIKCHA-EL!” Si a pornit sa biruiasca si nu S-a mai vazut. (-Oprire!-) Si apoi, Enoch le-a vorbit in continuare zicind-ule: Si pacatul fiind in om, nu insasi pacatul, ci duhurile rautatii izgonite din locurile ceresti, gasind o gazda la pacat si-o locuinta-n trupul omului, au navalit in lume, legiuni, legiuni, cum navaleste lacusta Hagab (care pustieste totul) si cum maninca lacusta Hadzil (care nimiceste cu desavirsire). Incit e plina lumea de legiuni vrasmase, ca o cimpie, acoperita de-un nor negru de lacuste. Insa voi fiti lesne de calauzit de Duhul Sfint, caci Duhul DOMNULUI e ca un vint puternic, ce sufla peste multe tari, ia toate lacustele si le duce in prapadire si voi ca niste seminte pe care Duhul Sfint le poarta in orice loc bun unde pot rodi, roadele Duhului, bine primite inaintea DOMNULUI, vostru. Nu va temeti ca ve-ti fi lasati aiurea, oricum sau ca ve-ti fi lipsiti de rod, ca un pom blestemat, ci ve-ti rodi, fiinca in voi aveti dubla rodire.De aceea roditi mai mult decit pot minca lacustele. Aceasta este Taina luptei, -fa ca dusmanul tau sa crape dintr-o data. Faceti ce este drept si sfint in ochii DOMNULUI si ve-ti turna carbuni incinsi si pucioasa in capul Celui Rau si asa, rautatea v-a crapa de ciuda si de rautate. Daca vin duhurile rautatii si nu vor gasi nici o slobozire si nici un cistig in voi, se vor umple de minie si rautatea v-a crapa de ciuda si de rautate, ca o viteaua in trifoi cind se unfla. Si astfel ve-ti fi scutiti de celelalte duhuri -necurate. Biruind ve-ti infricosa dumnezeii, capetenii ale intunericului si toti ingerii pacatosi gasind in voi pe Dumnezeu o Cetate -Tare, vor fi dati de rusine. Dar daca sloboziti un singur duh de cearta, el se v-a certa cu alt duh si capetenia dezbinarii v-a venii si el si v-a intra in voi. Si celelalte duhuri necurate ale intunericului vor veni si va vor lua in stapinire. Si atunci ve-ti fi dusi in robia stricaciunii si ve-ti fi aruncati in inchisoarea sufletelor nimicite, care este impietrirea. Trebuie sa va fi spus cineva, este cu neputinta ca sa nu stiti ca Dumnezeu -Este -Dragoste, ori dincolo in intuneric sint feluriti ostasi si capetenii. Si unul dintre cei mai temuti si mai tari vrasmasi ai intunericului este duhul de minie. El este un luptator temut, vine si tulbura orice simtire si intuneca mintea si merge pina intr-acolo incit se lupta si cu Dragostea, care este Dumnezeu si nu se opreste. Daca nu poate birui, cheama alte duhuri si se lupta, poate, poate au vre-o izbinda si-un cistig in voi. Si atunci chemati pe Dumnezeu, DOMNUL Cel -Viteaz in lupte, Cel -Infricosetor -de -Temut, DOMNUL care raspindeste groaza. Si groaza intunericului este Lumina Celui SFINT, fiinca Lumina Lumineaza-n intuneric si intunericul n-a biruit-o. Lumina descopera ce-i tainuit si ce-i ascuns in intuneric este dat pe fata in vileag si intunericul e fugarit. INSPAIMINTATOR si SFINT este DOMNUL -CEL-VITEAZ -IN -LUPTE, DUMNEZEUL OSTIRILOR!!! Maretia Lui, cuprinde cerurile cerului in intregime. Si nici-un cer nu-l poate cuprinde pe El, ,,Mare si Sfint” -DUMNEZEU -TARE este DOMNUL OSTIRILOR. Amin si SFINT -Amin! Mai sint si alti ostasi ai intunecimii, unii care vin in cercetare si va cerceteaza, unde sa va gaseasca slabi. Nu va temeti -voi fiti tari, fiinca Dumnezeu este Tare! Amin! Slabiciunea omului e-n carne si-n firea omului e neputinta, dar voi aveti pe Duhul Sfint, ca invelitoare si aparare-n veci. Luptati lupta cea buna a Dragostei si-a nadejdii si-a credintei in Iehoshua, Mesia, Donul Dumnezeul nostru. Amin! Iata ca sint duhuri de impotrivire, duhuri de cearta, duhuri de vrajmasie, duhuri de lupta, duhuri de vatamare, duhuri de schilodire, duhuri de zdruncinare, duhuri de apasare, duhuri de razbunare si duhuri de minie si capetenia lor e Ura si-i o capetenie de temut si-o capetenie mare in imparatia intunericului. Si iata-le, deci luati seama la voi si intariti-va! Acestea sint ostile de lupta grea si de lupta pe fata, insa intunericul are ostiri usoare de lupta, duhuri ascunse cu care va inseala si cu care va abat de pe calea Adevarului, ca sa biruie mai usor. Si iata-le, va sint cunoscute si descoperite, ca sa le stiti si sa le stati impotriva, ca sint: duhuri de ispita, duhuri de alipire, duhuri de prietenie, duhuri de cearta, duhuri de fatarnicie si duhuri de lingusire, duhuri de inselare, duhuri de amagire, duhuri de poftire, duhuri de planuire, duhuri de uneltire, duhuri de nepricepere, duhuri de orbire, duhuri de orbire, duhuri de impietrire, duhuri de tainuire, duhuri de marturie strimba, duhuri de inselare si capetenia lor este Minciuna si este o capetenie iscusita si de temut in imparatia intunericului, ea cu viclenia. Viclenia este o capetenie mare si ostasii ei sint: duhul de minciuna, duhul de marturie strimba, duhul de tainuire, duhul de clevetire, duhul de birfa, duhul de vorbire de rau si acestia au putere de arhangheli ai intunericului. Paziti-va de ei si fiti tari! Aceasta este o centurie a vicleniei, dar iata in intregime toata legiunea ei, capetenia ei Zvonul si ostasii lui: temerea, infricosarea, nelinistea, poftirea, grija, zbuciumul, groaza. Perversitatea este si ea o capetenie mare a intunecimilor, ea si cu zvonul, vin la cetatea trupului, ca s-o incercuiasca si s-o asedieze cu ostasii ei, care sint: pofta curviei, desfrinarea, dezmatul, nelegiuirea, fardelegea, ispita poftei, necesitatea, trebuinta si nalucirea. Acestea sint duhurile intunericului si numele lor cu care lupta in lume. Insa cei mai temuti sint invatatorii (apostolii) Satanei, fiinca ei vin cu o pace vicleana, cu dragoste prefacuta si cu o evlavie fatarnica, Si numele lor sint: Dogma (invatatura strimba), doctina (invatatura mincinoasa), ocultismul (invatatura intunericului), datina, ritualul, obiceiul, traditia batrinilor, nalucirea, duhul ratacirii (vedenia mincinoasa), practicarea intunericului, (trairea prin duhuri necurate) (Vraja), preotia mincinoasa, care este duhul de slujire si de inchinare la Satan -Belpfegor. Si inaintea ostirii pierzaniei, sade Azazail duhul nesfint al Satanei care este Moartea si cu Locuinta Mortilor. Si serafimii intunericului sint: pizma, gelozia, rica, invidia, ingimfarea, marirea, plinatatea -de -sine si Eu-l. Heruvimii Celui -Necurat sint: uciderea, pustiirea, nimicirea, silnicia, siluirea, nedreptatea, vatamarea, schilodirea, boala, intristarea, plinsul, suferinta, durerea, vaietul, chinul, neputinta, slabiciunea, osteneala, desertaciunea, zadarnicia, pacatul si moartea. Si pe scaunul de domnie a intunericului, sint trei scaune si pe ele se muncesc cu minie, trei duhuri de draci, ca de broaste. Ele sint: sarpele cel vechi, fiara cu sapte capete si mielul satanei (tapul). Si Satan este Tatal minciunei si tatal oricarei nedreptati si ucigasi din inceput. Si printul sau este Belzebuth, Ashtaroth si Belpfegor. Si duhul nesfint este Azazail, Pacatul -Moartea si cu Locuinta Mortilor.

CAP. 15

                    LUPTA  CU  PACATUL

,,Nu voiesc ca sa nu stiti”, a zis Enoch, in urmarea vorbei sale: ,,ca duhul omului este Pacatul, care este duhul lumii, fiinca este intins pe pamint si stapineste multe multimi de muritori. Dar din inceput, voi trebuie sa stiti impotriva cui luptati ce nadajduiti prin lupta cu pacatul. Si nadejdea aceasta este slobozirea din pacat. Deci fiti instintati ca Pacatul este Cunostinta de Bine si Rau. Pentru ce va mirati - ca si cum mi-ati zice: - ,,sa nu fie nici o deosebire intre Bine si Rau?” Tocmai cunostinta, este pacat. Caci pe cind erau parintii nostrii Adam si Eva, care inca traiesc, pe cind erau ei fericiti in Eden, care este locul sub noi. Si Dumnezeu le-a dat o porunca, zicindu-le: ,,Dar, din Pomul Cunostintei Binelui si Raului, SA -NU mincati din el, caci in ziua in care ve-ti minca din el, negresit ve-ti muri si ve-ti avea pacat.” Daca voiti, atunci ne v-om insotii pina la parintele nostru Adam ca sa auziti din gura lui si ca sa vi-se intareasca marturia aceasta. Si ei au zis lui Enoch: ,,Credem intru-totul, fiinca tot ce ne-ai vorbit tu si gura ta, Dumnezeul cerului ne-a invatat”. Si Enoch si-a urmat vorbirea, in acelasi fel si le-a zis: ,,Fiinca Binele si Raul, adica Cunostinta lor, este toata puterea lui Satan, din inceput, de cind a fost gasit pacat in el, ca Inger razvratit. De aceea cunostinta a fost ,,Inchisa” intr-un pom si fructele lui, ca sa fie curatit cerul si popoarele cerului de-o asemenea ,,cunostinta”, care este pacatuirea -insasi Pacatul. Pentru aceea Pomul insasi a fost ,,inchis” in mijlocul Gradinii DOMNULUI, Edenul si pentru aceasta fructele lui au fost ,,oprite” de mincat omului dintii, care este parintele nostru Adam. Binele este nedesavirsirea (imperfectiune) si Raul este Stricaciune. Si cunostinta aceasta este plina de vina, pentru ca arunca vina impotriva oricui si invinueste orice. Zicind cu nedreptate si pe bijbiite si omul zice cu banuiala, cu vina si invinueste, zicind: ,,Asta este Bine, asta este Rau!” Cunostinta aceasta este secta -dezbinatoare si plina de invinuire intemeiata nu pe Adevar, ci cu banuiala si cu presupusul, dupa parerea fiecaruia. Binele-i un rau mai putin nelegiuit, o nelegiuire tinuta dreapta, o strimbatate indreptata, caci ce alceva este Binele?.... daca nu un Rau mincinos si fatarnic care i-a chipul fals al desavirsirii. Pare ,,sfint”, dar Binele, tot neputincios ramine si plin de slabiciune ramine, fiinca neputincios, Binele nu are nici o putere, fiind el insusi nedesavirsire (imperfectiune). Caci Binele-i un Rau care minte omul in chip ,,desavirsit” -Mare slabiciune si neputinta pe care omul il numeste: ,,plin de putere” -amagire, amagire!!! Si daca faceti binele inaintea lui Dumnezeu, sinteti niste inselatori nechibzuiti si ca niste mincinosi-vicleni, intr-un chip fatarnic, opriti minia Lui, ispitind-uL pe Dumnezeu cu Binele vostru, parind ca lucrati in desavirsire. Insa Binele nu-i decit geamanul Raului -desertaciune, zadarnicie si goana dupa vint, cheltuindu-va anii si raminind mintiti de Bine in chip ,,desavirsit”. Raul insa e o nelegiuire aratata pe fata cu nerusinare, fardelege si nelegiuire, obraznicie ridicata la marirea razvratirii -si totul este strimbatate neascunsa, pustiire si stricaciunea pustiirii. Daca faci Raul inaintea lui Dumnezeu esti satan si ti-ai ridicat calciiul obrazniciei la marirea razvratirii si este stricaciune si uriciunea pustiirii. Caci binele este: ,,ce-mi foloseste” si cunostinta -deosebirea lor nu-i decit aducere de vina si osinda nedreapta, neintemeiata, pripita, dupa banuiala fiecaruia. Si care-i slava, cunostintei de bine si de rau? .... nu-i decit o slava intunecata, un prilej bun de indoiala si de necredinta de a-ti da in vileag cirtirea. Si va zic, ca rivna acestei cunostinte, in ce este ea rasplatita? Caci multe vieti trebuie sa aibe fiul omului, ca sa dobindeasca pe deplin Cunostinta -deosebirii Binelui de Rau. Si rasplata acestei deosebiri, nu-i alceva decit, Pacat in intregime. Si se poate slavii cineva cu o slava de cinste, dupa ce a dobindit toata Puterea si duhul-necurat (nesfint) al Satanei? De aceea nu va inselati asa usor, fratii mei si voi fii ai omului! Si atunci ce-i de facut? Caci ce mi-e mie bine, voua va prilejueste raul si intocmai invers, binele vostru ma nenoroceste cu un rau nespus si ma doboara cu un pacat greu. Si binele ce-mi este mie astazi? din pricina lui, miine i-mi vine raul si dupa raul venit, iarasi iese binele. Dar totusi, aici, unde este slobozirea si Odihna, in ce este Libertatea? Si cine-i acela pe pamint, care sa nu fi facut bine si sa nu-i fi iesit rau, adica binele strimb? Lepadati din voi arvuna pacatului si lipsiti-va cu bucurie de tot binele ca sa va piara tot raul. Adevar si Dreptatte sa ramina-n voi si Dragostea lui Dumnezeu, SA -FIE adunarea tuturor. Si atunci ce-i de facut? ..... de acum, sa ne dezmatam in plinatatea desfrinarii si silniciei si sa fim o uriciune a pustiirii care aduce stricaciunea, prapadind omul viu si saminta lui de pe pamint?

Nicidecum!  Caci  daca  capatam  slobozire  din  pacat,  in  nici-un  chip  nu  ne  mai  intoarcem  iaras  in  pacat,  aceasta  este  o  nebunie  ca  sa  facem  asa.  Deci  avind  o  noua  calauzire,  vedem  si  cunoastem  lamurit.
Si  in  ce  mintea  trudea  pe  bijbaite  si  intemeiata  pe  banuiala  si  presupunere,  ca  sa  zica:  ,,asta-i  bine”  si  ,,asta-i  rau”,  acum  Duhul  spune  lamurit:  ,,sa  faci!  si  sa  nu  faci!”

Caci acum nu mai facem totul si toate, dupa calauzirea mintii, adica porunca hotarita si venita din sine insusi, ci avem calauzirea Duhului si cunostinta Lui intemeiata-n Adevar: -ASA -ESTE (AMIN)! Iar acum cugetarea gindirii insoteste Duhul, nu pentru El, ci pentru noi sa pricepem ,,ce facem si pentru ce facem”, ceea ce lucreaza Duhul Sfint. Caci acum toata facerea este dupa Duhul DOMNULUI, CEL -SFINT si dupa Cuvintul Lui. Caci aceasta este acum, ca sa avem in noi Intelepciunea lui Dumnezeu si gindirea Duhului lui Dumnezeu si cind vorbim, nu ca si cum am vorbi noi, ci spunind Cuvintul lui Dumnezeu si avind in vorbire limba Domnului, Duhul Sfint. Aceasta este acum. Caci gindind Duhul, ginditi cu Cugetul lui Dumnezeu, care nu poate gresi, Adevarul fiind temelia gindului si Dreptatea fiind cunostinta gindirii, Dragostea fiind cugetul nostru, vorbind tuturor cu Putere si avind pe limbi Cuvintul lui Dumnezeu. Asa ca ce era in trecut, adica ,,Cunostinta” aceea nu-i decit o zdreanta ticaloasa, pe cind gindirea Duhului e un vesmint, care nu se strica si care nu se invecheste, pentru ca in tot ce ginditi gindirea Duhului, hotarirea este insasi temelia cerurilor si a vesniciilor. Caci Duhul nu poate fi, nici inselat si nici amagit, fiinca Duhul Sfint este mai viclean decit Satan, in intelepciune si mai siret decit intunecimea Satanei si vesnic fara vina este Duhul lui Dumnezeu si fara rautate si in Neprihanire este Lucrarea Lui. Fiti bine intemeiati ca numai Duhul Sfint in deplina pricepere este mai amagitor ca amagirea si o amageste pina piere. Duhul este mai viclean ca viclenia si o insala pina piere. El este mai siret ca siretenia si ispiteste toata ispita pina moare de pofta. Cu privire la poftire, Duhul iti da o ingretosare si-o lipsa de poftire si cu neprihanire a sfirsit poftirea. In intelepciunea Lui a uneltit uneltirea pina s-a darimat si uneltirea Duhului este Lumina, care este Puterea Sfinteniei si Tariei lui Dumnezeu. Si cu Puterea DOMNULUI, Dumnezeului parintilor nostri a biruit in toate si nu s-a gasit o impotrivire pe care sa n-o biruiasca. EL E SPIRIT, DUHUL SFINT, AMIN! Fiinca Duhul Sfint este Duh de Viata -Vesnica, nepatat si fara nici o vina: Neprihanit si Sfint si Tare este Duhul DOMNULUI Cel -Sfint, Amin! Deci potrivit cu Duhul Sfint, sint si faptele Duhului rinduite, Intelepciunea lui Dumnezeu mai inainte de intemeierea lumii, pentru ca Duhul si sfintii Duhului Sfint, imbracati cu Puterea Sfinteniei sa umble in ele, fara vina, nepatati, luminind neprihanirea Celui -Neprihanit si aratind lumii Slava si Sfintenia Celui SFINT, DOMNUL DUMNEZEUL parintilor nostri. Asa ca fiti linistiti cu privire la ce cunostinta ve-ti gindi, cit cu privire la Duhul, fiti pe pace, nu va osteniti sa ziceti: ,,cu ce cunostinta vom cunoaste si cu ce deosebire vom gindi?” El, adica Duhul Sfint care nu sufera nici macar, sa vada pacatul, se ingretosaza de el, cu nici-un chip, nu va v-a duce la la pacatuire, lucrul acesta este cu neputinta la Dumnezeul meu! Toata silinta voastra, faptele si infrinarea voastra, nu sint nimic la Dumnezeul meu, ci la El numai rivna Sfinteniei si staruinta pocaintei si a slobozirii de pacat este socotita de pret. Si Domnul a hotarit deja un pret pentru rascumpararea din pacat. O! bucurati-va de DOMNUL, toate sufletele pamintului, o! bucurati-va in DOMNUL de pretul rascumpararii Lui. Viu ESTE -DOMNUL! Aceasta este ce va zic eu: ,,lepadarea de bine si rau!” caci ziceti: ,,Adevarul sa fie cugetul gindirii noastre si sufletul nostru SA -FIE Dreptatea si inima in noi SA -FIE Dragoste in veci!” Aceasta va spun eu ca este: un cuget nou, o noua gindire, o plamadeala noua si un suflet nou in voi, Duhul Sfint in toti! Amin!

CAP.16

                     SUFLETE  SI  INGERII

Iata mai intii trebuie sa va spun despre sufletele voastre, cum sint rinduite, adica sa stiti bine, ce sint ingerii. Caci se spune asa: ,,sint si ingeri pazitori.” Insa luati aminte ca sa fiti instiintati si sa veniti in cunostinta de adevar. La inceput cind a intemeiat pe om, DOMNUL, si cind a zamislit pe om, DOMNUL, -omul era un suflet vesnic -viu. Si omul era dupa chipul lui Dumnezeu, Duhul Sfint si dupa asemanarea Sa, suflet vesnic -viu. Si Dumnezeu, DOMNUL a intemeiat pe om din tarina pamintului, dupa trup ca ingerii si a suflat inauntrul lui Duhul Sfint si a pus in narile sale suflare de viata. Caci inainte de pacatuire, sufletul omului era Duh Sfint, iesit din Duhul DOMNULUI. Pe cind acum, suflarea de viata este ca un suflet pentru om, impreuna cu gindirea, de aceea cind inima se sfirseste, pieptul slobozeste suflarea de viata si atit este toata viata omului, de la pacat incoace. Insa prin pacat, omul a fost golit de Duhul Sfint si sufletul sau s-a ridicat cu Duhul DOMNULUI la cer. Caci de-am fi pacatuit in Duh si nu in trup asa cum a pacatuit Adam, atunci ne-am fi pricopsit cu un pacat vesnic si-am fi dobindit o hula impotriva Duhului Sfint. Insa asa, laude fie aduse lui Dumnezeu prin DOMNUL care poarta de grija, caci in Dumnezeu DOMNUL, de la pacat incoace este un suflet de om. Si asa fiind, sufletul nostru, Duhul Sfint este un slujitor a lui Dumnezeu in locurile Cele -Prea -Inalte, la Scaunul Lui de Domnie. Si DOMNUL care si-a dorit cu scumpatate un popor care sa fie a Lui, a facut ca sa iese din Duhul Sfint al DOMNULUI, o multime de duhuri sfinte care sint sufletele poporului Sau. Si sufletele acestea, duhurile sfinte, ce sint ascunse-n Dumnezeu DOMNUL, sint acoperite cu Darurile Duhului, cu ,,Puterea” si lucrarea fiecaruia. Si impreuna cu faptele lor, lea rinduit Dumnezeu mai inainte de intemeierea lumii si faptele lor ii urmeaza. Si fiind lipsite de un trup acum, ele sint imbracate in slava nepieritoare si sint ascunse in Sfintenia lui Dumnezeu, lor le-a rinduit trupuri pline de marire si de slava nepieritoare, fiinca ei sint poporul Lui. Dumnezeu in veci si veci de veci El, este Dumnezeul lor. Amin! Si acesta este un neam de ingeri care se numesc ,,pazitori” fiinca neamul acesta omenesc este din cer, un popor de suflete, duhuri sfinte slujitoare propriilor lor fiinte, trupurilor lor de jos de pe pamint. Si v-a veni o vreme cind fie-ce duh sfint, suflet de om, v-a fi pogorit in fiinta sa si dupa masura si felul omului de pamint v-a fi imbracat cel de slava nepieritoare: -Omul ceresc.

Asa  ca  acest  ,,inger  pazitor”,  nu  este  decit  sufletul  tau  si  numele  tau  din  cer,  care  cauta  cu  sfintenie  sa-ti  faca  cunoscuta  mintuirea  si  sa  slujeasca  propriei  sale  fiinte  jos  pe  pamint,  fiinca  mintuirea  lor  nu  este  departe  si  vine  curind!

Caci nu va ascund nicidecum taina aceasta, caci dupa cum omul dintii este din pamint, omul din urma este din cer. Si dupa cum am purtat chipul celui dintii, tot asa vom purta chipul celui din urma Adam. Si dupa cum prin primul a venit pacatul si moartea in toti. Tot in acelasi chip v-a veni si slobozirea de pacat, prin Omul cel ceresc si mintuiti vom fi in El si vesnic -vii si Duhul Sfint v-a fi in toti, fiinca omul dintii, Adam a fost un suflet vesnic -viu si Duh din Duhul Sfint, dar omul din cer v-a fi un Duh -dadator -de -viata. Asa ca nimeni nu v-a fi lipsit de Harul -Indurarea si Buna -Vointa a lui Dumnezeu. Numai ca va instiintez, nu cumva sa fiti lipsiti de cunostinta asta, ca prin pacatuirea Evei, mama noastra, saminta sarpelui -Satan, adica Kchain, tatal multora din voi a venit in lume. De aceea este o despartire intre voi si noi, intre unii si altii, intre fiii lui Dumnezeu, copii lui Adam si fiii Evei copiii lui Kchain si ai Satanei. Domnul stie care sintem! Caci ambele popoare sintem pe pamint, oarecum amestecati, dupa trup si dupa pacat ne asemanam unii cu altii, nu insa si dupa suflete, caci daca unii au ca suflet pe Duhul Sfint, atunci ceilalti au ca suflet, Pacatul duhul nesfint (necurat). Caci va spun curat, ca aici intre noi, jos pe pamintul celor vii sint unii oameni fara suflet, caci ei sint duhuri de pacat si de moarte, ale intunericului si partea lor este acolo! Asa ca nu va mirati de ce vedeti, fiinca Chemerea vine si Duhul Sfint, pune -de -oparte si multe trupuri vor fi imbracate in fiinta lor, cu suflete, Duhul Sfint. Asa ca in urma ramine doar ,,chemarea” si ,,alergarea”, fiinca Dumnezeu cunoaste pe ai Sai, fiinca ei sint cunoscuti mai inainte de intemeierea lumii, pentru aceasta multi din neamul omului in toate generatiile vor fi sfintiti pentru -Dumnezeu. Dar ce ramine este de crezut, ce vedem se implineste, fiinca DOMNUL vegheaza asupra Voii Sale si asupra Cuvintului Sau. In veci Implinire este Cuvintul Sau. Amin! Caci numarul nostru vine in lume pina se implineste pe deplin. Caci dupa cum v-am zis, El ne cunoaste de la inceput, totusi este un numar pentru noi si-o oprire, cind se v-a implini numarul fratilor de slujire. Si ,,numele” nostru care ni-s-au dat in NUMELE Lui, ne sint scrise-n sulul cartii vietii si pe tablele-amintirii -vesnice ale lui Dumnezeu. Caci aducerea- Sa -de -aminte este cartea in care stau scrise ,,numele” nostru. Si ,,Puterea”, darurile si lucrarea si toate faptele, sufletelor noastre, sint acolo in cartea ,,numelor” Lui. Asa ca sulul acestei carti, noi il numim vreme, veac sau timp si in el sintem noi cunoscuti si toata fiinta noastra de jos de pe pamint si trupul este pastrat si vazut asa cum este si toata pomenirea noastra este aici, in sulul acestei carti, impreuna cu ,,numele” nostru. Toate faptele care le savirsim, toate bine ne sint pastrate asa cum sint si toate simtirile si gindurile noastre, asa cum sint si vremea nu le vatama, ci le pastreaza si le pomeneste inaintea lui Dumnezeu. La sfirsitul veacurilor, cind v-a rupe pecetile si v-a deschide sulul vremilor, cartea Aducerii -de -aminte si a Amintirii lui Dumnezeu, vom fi gasiti cu orice gind si orice cugetare a omului v-a fi descoperita si marturisita. Si orice simtire a omului v-a fi pomenita inaintea lui Dumnezeu, DOMNUL si toate faptele si traiul vietii ne v-a fi infatisat asa cum l-am petrecut pina la moarte, cind sintem semanati in putrezire, pentru ca unii sa inviieze in slava. De aceea temeti-va sa ginditi orice si cercetati-va voi insi-va toate simtirile si judecati-va acum faptele si viata ce a-ti trait-o in pacat, judecati toate acestea cu pocainta, ca sa nu fiti aruncati in Judecata -judecatilor. Caci atunci ve-ti fi aruncati in iazul de foc, in marea uitarii unde nu mai este nici o aducere aminte, acolo in intunericul cel vesnic, unde este plinsul si scirnirea dintilor. Nu e un lucru usor ce v-am zis si nici de la om nu v-am vorbit, ci de la Tatal meu si Tatal vostru -Dumnezeu, DOMNUL! . . INGERII CEILALTI -OSTIRILE CERULUI . Apoi mai sint si alte feluri de ingeri, caci la Dumnezeu sint felurite puteri, tarii, legi, forte si duhuri. Ele capata constiinta de sine si venirea in viata ca fapturi din mina lui Dunezeu, DOMNUL. Si ele sint duhuri slujitoare si jos pe pamint sint numite: ,,Ingeri”. In ei este Marire, dar nu sint ,,Vrednici” de inchinare si nici nu s-a ingaduit omului un asemenea lucru. Ci fiecare suflet si orice genunchi sa se plece si sa se inchine doar lui Dumnezeu, DOMNUL. Amin! Si taina lor este pusa in ,,numele” lor, aici este scrisa toata lucrarea lor si slujirea lor inaintea lui Dumnezeu, care trebuie sa o faca desavirsit. Si ,,numele” lor sint insotite de felurite tarii ceresti si puteri, cu care sint imbracati de Dumnezeu, ca sa-si implineasca cu desavirsire si sfintenie, slujirea lor in care au fost pusi si rinduiti. Si daca li-se i-a ,,numele”, li-se intoarce inapoi la Dumnezeu fiinta si cunostiinta de sine, ca fapturi si atunci ramin ce au fost mai inainte de slujire, adica: duhuri, puteri, tarii, forte si legi, asa ca vintul si ca ploaia. Si fiecare lucru isi are ingerii sai, dealurile si muntii, apele, cerul, soarele, luna, stelele, si Ostirile lui Dumnezeu sint cu nesfirsirile de mii si sute de mii si mii. Desi este marire in ei nu sint ,,Vrednici” de inchinare, nici nu s-a ingaduit!

CAP. 17

                   DESPRE  CLEVETIRE

Voi pe cit puteti abateti-va de la acest rau si parasiti viclenia acestei fatarnicii. Ca eu va spun curat: ca fara pizma si fara rautate nu puteti birfi pe nimeni. Deci iata originea clevetirii, caci se intimpla mereu fata de un om sa cazi in nepasare si lui sa-i fie ori-cum de tine si sa nu vrea sa-ti tina partea nici in bine, nici in rau. Atuci sinele, zice: ,,N-am crescut in ochii nimanui si sa cad in dispretul mulora, hai sa zic un lucru despre omul acesta......! Va spun curat, nu fiti nebuni in rautate si nechibzuiti in pricepere. Caci ce este duhul clevetirii, alceva, daca nu: -a zice ceva altuia despre aproapele tau....... un lucru de rusine si un lucru mincinos, ca sa-i cobori cinstea in groapa si vrednicia in rusine si dispret. Caci limba clevetitorului este plina de venin si dulceata gurii lui, sade in batjocura cu care umple pe altii de dispret si de rusine. Si sa spui tu un lucru....... impotriva aproapelui tau..... si ce folos cistigi? ...... un pat in ghena si-un asternut in iazul de foc. Caci clevetirea este minia prostului si ingimfarea cu care nu-se pleaca capul nici cind intra pe usa ...... si daca se loveste ..... in nebunia lui vorbeste de rau, pina si usa. Acesta este un nebun in duhul gurii si prostia-i umple falcile, ca unui ticalos, scaiul printre dintii greblei. Clevetirea incepe din gelozie, invidie, frica, uneltire si din ingimfare, caci cu adevarat este, ca numai marirea de sine si cu pizmuirea iti deschid in chip hidos falcile la clevetire, ori la birfa, ori la vorbire de rau. Birfa este vorbirea multa care nu aduce nici-un folos, ci numai stricaciune si-ntristare. De aceea sa stiti ca birfa este inceputul clevetirii. Caci vorbirea fara rost, nu numai ca este saracia omului si ruina casei lui, ci este si intristarea multora din inimi, impotriva carora arunci dispretul. Si birfitorii sint ingrozirea pietrelor din ziduri si ingretosarea tuturor oamenilor, iar inaintea lui Dumnezeu sint de nesuferit si deja sint pastrati pentru judecata. Iar clevetirea se naste-n sfatul birfei si in prostia birfitorilor si e-o rusine impotriva celor ce nu merita rusine, si un dispret si-o vorbire de rau pe nimic intemeiata. Clevetirea este-o vorbire de rau, si-o marturie strimba si-n toate mincinoasa, este fatarnicie si lingusala, aratata ca o buna -vointa. Dar e-o judecata neintemeiata, un dispret aruncat cu nechibzuinta si pizmuire. De aceea voi uriti clevetirea, birfa, vorbirea de rau si marturia strimba si-n toate mincinoasa, si n-o ingaduiti intre voi, cu nici-un chip. Caci daca este careva care sa va coboare-n Locuinta mortilor, aceasta este cu desigur clevetirea, care va infatisaza inaintea lui Dumnezeu, ca osinditi si judecati deja. . . DESPRE POFTIRE . Eu va spun curat, ca acesta este inceputul tuturor relelor facute, ca urmare a gindirii pacatului si ca o saminta nascatoare de multe alte pacate. Poftirea vine ca urmare, ori a trindaviei si a laudaroseniei, ca este spus din vechimea parintilor: ,,Laudarosul minca poftele lui si isi face culcusul din planuirile de trai bun.” Ori ca urmare a lacomiei lui nesocotite, a nechibzuintei insotita de rivna dupa un trai bun si plin de marire, nemuncit si cistigat usor. Poftirea face sa poftesti, bunurile altuia, uneltele altuia, vitele altuia, casa si paminturile altuia, pe femeia si pe fiica altuia, pe robii si pe roabele acestuia. Poftirea face sa poftesti: belsugul, linistea, pacea, bunatatea, dragostea, veselia si toate cite pot fi poftite pe pamintul celor vii. Si ca sa dobindesti ceea ce-ai poftit, poftirea se foloseste de viclesug, de minciuna, de dezbinare, de gelozie, de invidie, de pizma, de frica, de clevetire, de vorbirea de rau; de inselare, de uneltire, de hotie, de siluire, de nedreptate, de curvie, de lingusala si fatarnicie, de silnicie si de forta si in urma, poftirea nu se da la o-parte nici de la ucidere, caci in pofta ei merge pina intr-acolo, ca stirpeste viata. Poftirea tulbura mintea, atita cu fiori de desfrinare, firea si stirneste inima la planuiri desarte, care nasc pacat. Poftirea nu are sarbatori si nu tine seama de Sabathe, nu iubeste pe Dumnezeu, DOMNUL, ci mai presus de El, aseaza-n locul sfint poftirea.

Poftirea  nu  se  teme  de  tatal  sau  si  nici  de  mama  sa,  asupreste  pe  nevasta  sa  si  nenoroceste  pe  copii  acelui  om,  in  care  pofta  si-a  facut  casa -de -spurcaciune.

Nici un vecin, frate sau neam nu este ascultat de ea, caci poftirea nu se supune nici unui sfat de judecata. Si astfel ea insasi se arata: -Razvratita (Sathanaoth) Daca ar fi ,,oprita” (stirpita), poftirea; celelalte pacate, n-ar fi cu putinta ca sa aibe vre-un cistig in om. Dar ve-ti zice ce este poftirea? .... este ea, ispita, sau amagire, sau nalucire? Nicidecum! Caci poftirea este bucuria -necurata, desfatarea -deplina a lui Sathan, satisfactia pacatului, implinit, savirsit in toate si moartea izvorita-n toti.

CAP.18

Dar in ce sta bucuria -necurata a poftirii? .... in desfatarea -deplina a Satanei si satisfactia pacatului implinit. De aceea, orice ai pofti: casa, pamint, avere, bogatii, vite, unelte, robi si roabe, pe femeia altuia, pe fiica lui, ranguri, marire ...... orice are lumea si este in ea. Stii ca nu sint ale tale, ca nu le ve-i primi in dar, nici cu inlesnire la pret, nici cu pret intreg, nici cu chirie, nci cu imprumut, nici cu dobinda: -nicicum. Ca sa le iei, trebuie sa le dobindesti prin, chinuire si suferinta si intristare pricinuita altora, aducind tulburare, groaza, siluire, silnicie, nedreptate, lacrimi si toate cite mai sint: -aceasta este desfatarea deplina a Satanei si toata bucuria -necurata, a lui; este sa faca asa. Ori in setea ta de marire, de betivan, bautor de ingimfare, ce este bucuria ta? este: ,,sa iei” si pe altii ,,sa-i lipsesti”, ca ,,totul sa fie pentru tine” si ,,nimic sa nu fie pentru ei”. Pentru ,,bucuria, ta, necurata”, aduci ,,intistare” multora si in ,,desfatarea” ta inbuibata, aduci printre toti ,,disperarea”. Ca pofta sa se faca trup; Vrasmasul te pune ,,sa pui, suflet” in poftire, ca sa te umpli de ea, ca sa-i dai fiinta, ori aceasta este nascocirea, gindul cum poti sa dobindesti pentru tine pofta ce-ai poftit. Nascocirea este gindirea pacatului, fiinca gindeste: inselare, ispita, ratacirea, amagirea, minciuna, viclenia, marturia strimba, vorbirea de rau, birfa, clevetirea, fatarnicia, lingusirea, dezbinarea, siluirea, nedreptatea, violenta si uciderea. De aceea nu va lasati abatuti de la Adevarul lui Dumnezeu, caci nu cistigarea acelui lucru iti aduce folos, ci numai pofta este, cea care te munceste in vecii vecilor. Caci e deja un lucru bine stiut, ca dupa ce-ai dobindit lucrul poftit, iti piere pofta si lucrul acesta este pentru tine ,,nimic”, fiinca pofta ti-se muta la un alt lucru, mereu, mereu, necurmat si fara zabava. Pina cind poftirea, te umple de nebunia intunericului. Caci de s-ar socoti bine omul de ce are nevoie cu adevarat, ar vedea ca ii prisoseste tare putin, ca sa fie plin de belsug. Stiti voi care este rostul poftirii rinduit, de la Cel -Intunecat, lumii? ..... sa o tulbure si sa arunce peste ea nenorocire, pustiire si nimicire. Cercetati voi insiva, daca nu este asa? Deci ca o usurare, cu care lasati sloboda, lucrarea mintuirii lui Dumnezeu in voi, pentru slobozirea din pacat, este: -sa va lipsiti de toata poftirea cea nascatoare de griji lumesti si de planuiri de marire si de trai -bun. Si sa va ingretosati de ele, ca de balega omului din hazna, pe care cineva v-ar virio sub nas, in blid. O ....... cita ingretosare si dezgustare! ...... hai scirbiti-va de poftire si varsati afara din voi tot pacatul! De aceea, in locul poftirii, mai bine doriti-va lucrurile lui Dumnezeu si imparatia cerurilor, pentru inima si suflet, iar pentru trup doriti-va viata intiiului pamint Edenul. Si faceti ,,SA -FIE” si sa prinda viata toata rivna cea -curata si ve-ti avea de toate, intr-u totul pentru toti, ba ve-ti dobindi cu mult pe deasupra, de la Dumnezeul meu si de la Dumnezeul vostru. . . POFTIREA . MARTURIA STRIMBA SI APOI MINCIUNA . Poftirea dupa ce a nascocit cu privire la lucrul poftit, pune marturie strimba si rosteste-un adevar sucit, celui ce are in stapinire lucrul poftit si apoi il minte deplin. Caci marturia strimba si minciuna sint miinile poftirii cu care lucra nelegiuirea in lume. Singura ratiune a minciunii este poftirea si cistigul ei este bucuria -necurata si desfatarea deplina a Satanei care a desfiintat Adevarul din multe inimi. Si ce poate dobindi poftirea prin minciuna; alceva decit liniste prin nelinistea altora, pace prin zbuciumul altora, bucurie -necurata prin suferinta sincera a multora, desfatare -spurcata prin zbuciumul si disperarea neprefacuta a tuturor. Si poftirea prin minciuna, mai dobindeste: dragoste prin lingusala si fatarnicie, respect prin uneltire si prin clevetire, teama prin inspaimintare, marire de sine prin asuprire, prietenie prin cirdasie, credinciosie prin in-datorare si infricosarea altora si in urma si putere cistigata prin siluire si violenta. Iata pretul platit de voi, ce sta in: saracie, lipsuri, neajunsuri, intristare, suspine -negraite, suferinta, plins, scincet, vaiet, neputinta, neincredere, suspiciune, indoiala, banuiala, necredinta, inrobire, boli si slabiciune. Si pe linga toate acestea, poftirea dobindeste: vite, case, paminturi, ape, femei, fecioare, robi si roabe si unelte: -si cu ce folos? ...... acum cunoasteti si voi acest folos ,,nespus”. Si v-as putea scrie cu semne pe piele, multe altele cu mina mea, ca sa va adaug la instiintare. Caci de multe suferiti si ati ajuns bolnavi si vatamati si-ati fost atinsi de: nelinisti, de zbucium, de griji si ingrijiri, spaime si infricosari, planuiri neghioabe, groaza peste intuneric si frica din nimic, fara temei. . . MINCIUNA . Cit cu privire la minciuna, ea este gindirea pacatului, care este nascocirea, asta este: viclenie unita cu inselare, uneltire, marturie strimba si adevar sucit si pe deplin este umpluta cu poftire. Ea se imbraca in umbra adevarului, caci o minciuna goala nu este vrednica si nu poate fi crezuta. Ci invesmintata in umbra adevarului, biruie cu ratacirea, cu inselarea si cu credulitatea pe multi, trecind astfel si de multe ori, minciuna drept adevar. Inceputul minciunii este in poftire, ea vine in lume usor, prin minte si prin inima se strecoara, prin strimbarea adevarului, prin marturie strimba si apoi prin marturie mincinoasa si in urma minciuna este deplina. Temeti-va de minciuna si n-o gustati cu virful limbii, cu nici-un chip! Caci minciuna este ratacire si orbire si surzenie si mutenie si impietrire, mai intii ucide cugetul mintii, apoi simtirea inimii, apoi firea si pe urma iti ucide sufletul (suflarea de viata). Eu va spun curat: -sa nu mintiti, sa nu ispititi pe nimeni la minciuna, sa nu indemnati, nici sa nu invatati pe nimeni minciuna; feriti-va de strimbatate, de adevaruri sucite si de marturii strimbe, fiinca sint, intr-u totul mincinoase. Oricine practica minciuna si cine-o propavadueste, se dovedeste pe sine insusi, drept un fiu -dulce al Satanei. Voi insa uriti minciuna si iubiti Adevarul. Caci numele dintii nici nu merita a fi amintit, pe cind NUMELE Adevarului, trebuie marturisit si facut cunoscut lumii si aratat in fapte de viata in care sa straluceasca Dreptatea lui Dumnezeu si Adevarul ,,SA-FIE!!!” ca un suflet, ca un Duh si ,,SA -FIE!!!” Vesnic -Viu in voi. Amin!

CAP. 19

           VICLENIA  SI  INSELAREA,  PIZMA
          INVIDIA,  GELOZIA  SI  DEZBINAREA 

Viclenia va spun ca este o intelepciune a Satanei si o pofta de a straluci in marirea -de -sine, peste nenorocirea altuia. La fel este cu inselarea, care nenoroceste in fapta pe aproapele tau. Pizma este-o sete nesecata de rau si de razbunare, pe care o porti ascunsa impotriva cuiva. Aceasta (pizma) intareste hotarirea vicleniei de a insela fara -parere -de -rau. Pe cind invidia este-o rivna-rautacioasa impotriva celor ce ,,au” si tu ,,nu ai”, iar gelozia este nebunie de a face dragoste cu sila, de a avea credinciosie prin inspaimintare si slujire prin inrobire. Nu stiti voi ca dragostea cu forta este siluire? ..... si ca, credinciosia prin inspaimintare, este nesupunere si cirtire? Asa ca feriti-va de aceste uriciuni! Vegheati la viclenie ca sa nu va strice si sa fiti impotriva ei, -nu sloboziti inselarea, nimiciti din inceput, gelozia, invidia si pizma. Nu luati lucrul acesta ac un lucru usor, ca sa nu fiti doboriti de putrezirea lor. Totusi daca stirpiti poftirea, nici pacatele acestea nu se nasc, fiinca dintr-o moarta nu se nasc copii vii. Asa ca de ascultati, de multe nenorociri va paziti sufletul si-n urma sinteti scutiti de toate. . . HOTIA SI FURTUL . Hotia este un lucru necurat si neingaduit nici de om, nici atit de Dumnezeu, DOMNUL Cel -SFINT, Hotia este ,,a lua” ce nu este al tau, de dragul poftei si dintr-o rivna -necurata si dintr-o pornire rea. ,,A lua, este hotie, caci ce nu este al tau si nu l-ai primit nici ca dar, nici cu inlesnire la pret, nici cu pret intreg, nici cu chirie, nici cu imprumut, nici cu pastrare: -nu-ti este ingaduit, fiinca este hotie. Voi sa nu furati cinstea nimanui, nici bucuria, nici dragostea, nici vestile, nici zvonurile, nici simtirile, nici gindurile, nici pacea unui loc si nici belsugul altora! Va zic iaras si curat va spun! Voi sa nu furati: casa nimanui, nici invelitori, nici vesminte, nici apa si nici hrana, nici avere, nici bogatie, nici paminturi, nici vite, nici robi si nici roabe. Nici pe femeia lui, nici pe fiica lui, nici din uneltele lui sau din lucrurile pe care le are!!! Sa va feriti sa nu fiti hoti de slava caci ve-ti murii negresit. Sa nu furati, rugaciunea nimanui, nci faptele vrednice de cinste, nici prorocirea, nici vedenia, nici cunostinta, nici Cuvintul lui Dumnezeu. Si oricine face asa, SA -FIE: HEREM -KHETIM! (AN ATHEMA) . . . . . . CURVIA -DESFRINAREA . Curvia este o pofta de impreunare in carne, este semanata in necinste si savirsita intr-un pacat -ingretosat. Curvia iti aduce ca ,,nume” Anathema si sus in cer si jos pe pamint ca fiind vrednic de dispret si ca o scirbosenie, rusinea sa cada peste tot curvarul, in veac. Amin! Dar despre curvie v-am tot vorbit si iaras in alte rinduri v-am vorbit despre curvie, pentru aceea va voi vorbi putin. Si va spun curat sa nu curviti nicicum, nici cu femeia altuia, nici cu vaduva, nici cu cea parasita de barbat, nici cu fecioara, nici cu femeia voastra sa nu curviti silind-o in pat impotriva trebuintei ei, caci este tot curvie si inca una urita si de Dunezeu, caci este savirsita cu siluire. Femeile sa nu se aprina in pofte una pentru alta, impotriva firii, schimbind ce s-a rinduit, adica femeia pentru barbat si barbatul ei pentru femeia lui. Nici barbatii sa nu schimbe intrebuintarea fireasca a femeii intr-una care este impotriva firii, adica barbatii sa nu se impreuneze intre ei, caci fac uriciunea pustiirii. Nici in gind sa nu poftesti pe o femeie, nici sinii ei, nci gitul ei si nci dedesuptul ei, fiinca oricine a poftit in gind si-a si implinit curvia cu desfatare -necurata si a curvit. Barbatilor sa nu va lepadati saminta de unii singuri, si nici decum, nici macar linga femeile voastre, ca ve-ti murii ca ,,Blestemati” si-n veci pacatul v-a fi al vostru! Femeile sa nu stirpeasca rodul pintecelui, care este copilasul lor dintr-o saminta vie, ca au ucis! . . UCIDEREA SI VARSAREA DE SINGE . Uciderea stiti ca este stirpirea vietii si ca este a oprii viata dintr-un trup, ca sa fie vie. Sa nu vatamati in trup pe nimeni, sa nu schiloditi, sa nu nenorociti si sa nu ucideti pe nimeni; nici sa nu ucideti nadejdea nimanui, sa nu-i vatamati in duh, sa nu le zdrobiti cugetul; sa nu ucideti mintuirea nimanui prin impietrire! Acestea sint lucrurile pe care vi le-am infatisat, ca sa nu ziceti: ,,Am avut proroci si invatatori si tot n-am stiut, caci ce ne-au zis ei, noi n-am inteles!” Asa ca cine se intoarce sa lucre pacatul, eu zic si Tatal meu zice: ,,Oricine face asa ,,SA -FIE!!!” Herem -Hketim (Anathema)!” Iata pentru cei ce vor scapare, nu sint eu, ci Tatal -Dumnezeul meu si Dumnezeul vostru: -Iehova -Este -Mintuire! Si eu, nu pot sa adaug nimic la Cuvintul Sau, decit sa zic in DOMNUL: -Amin. SFINT e Dumnezeu -Amin!

CAP.20

                 CERSETORII  DE  IMPRUMUTURI
            DATORNICII  LAUDAROSI  SI  CAMATARII

Si in al treisutelea an al domniei lui Enoch, a fost oprit de niste gloate ale multimii din cetatea Erek si intrebind-ul i-au zis: ,,Regele luiDumnezeu, Domnul nostru Enoch: -Imparate al pamintului, ce sa facem ca sa nu pacatuim, impotriva Dumezeului cerului si al pamintului? Caci s-au inmultit datornicii care iau cu datorie, fara sa intoarca inapoi ce-au luat cu imprumut si ceea ce datoreaza. Si odata cu ei sau inmultit vamesii si camatarii care schimba greutatile de aur si argint. Care iau cu camata si cu dobinda, ce sa facem? Iata ca s-au inmultit prin pietele cetatii si ziua in amiaza mare te inpiedici de ei, ce sa facem?” Si Enoch le-a raspuns: ,,Pentru ce ma intrebati pe mine, ca si cind as fi a-toate-stiutor, ca si cind as fi eu DOMNUL? ....... oare nu aveti voi un Sfatuitor si un Sfesnic Bun in DOMNUL Dumnezeul parintilor nostrii? Si nu este oare DOMNUL: -Minunat -Sfesnic, Dumnezeu -Tare si Parinte al Vesniciilor? N-aveti voi pe nici-unul care sa intrebe pe Cel ce tine cerul si pamintul in Puterea Lui, ca sa va calauzeasca?” si ei au zis: ,,Nu avem nici-unul!” Si Enoch a zis: ,,Ma mir ca n-ati patit ceva pina acum, asa ca un chip de nenorocire de la Cel -Sfint: Pocaiti-va ca sa nu fiti nimiciti, voi impreuna cu cetatea aceasta si cu tot ce este inauntrul ei!” Si Enoch si-a plecat genunchii si s-a aruncat cu fata la pamint inaintea Dumnezeului cerului si a pamintului, sub privirea poporului din cetatea aceea si Enoch a strigat la ceruri si a zis: ,,STAPINE, DOAMNE: -fa-ti mila cu robii Tai de pe pamint si gaseste-ti indurare fiinca nu este nici unul macar in cetate ca sa Te cheme si sa Te cunoasca. Am indraznit la Tine, fiinca este usor lucru ca robii Tai sa pacatuiasca, insa ei se tem de pacatuire si bun lucru fac, caci nu vor sa se umple de pacat impotriva Ta DOAMNE Prea’Inalt si Tu Dumnezeule Cel -Sfint: -de aceea Tatal meu, Te rog, coboara Duhul Tau si sa vina Duhul Sfint care este vrednic sa-i invete. Caci de le-as vorbi eu, le-as zice ce nu stiu nici eu, le-as vorbi despre ce nu cunosc deplin, decit in parte, pe cind Duhul Tau DOAMNE, stie ce vorbeste, El are plinatatea intelepciunii si e insotit de faptele pe care, Tu le-ai rinduit Duhului si Sfintilor Duhului Tau, mai inainte de intemeierea lumii!” Si Dumnezeu a ascultat rugaciunea lui Enoch si cerurile s-au deschis si Duhul s-a pogorit in el si s-a umplut. Si Duhul DOMNULUI Cel -SFINT, a deschis gura lui Enoch si Cuvintul Dumnezeului Celui -Viu a inceput sa vorbeasca multimilor si a zis: ,,Cit cu privire la voi care Ma intrebati, ca sa Va cercetez, locuitori ai cetatii Erek: Cum ajunge omul dator, alcumva decit asa: -zice cuiva ca are ,,ce nu are” si plin de laudarosenie, fagadueste ce nu are si cind vine vremea sa dea ce a fagaduit, nu are de unde. Si atunci fuge in taina la cel care are, staruie si se roaga mult pentru lucrul acela si de multe ori izbindeste si primeste lucrul acela, cu imprumut si cu chirie. Si apoi merge pe drum ca sa-si implineasca lauda, da lucrul care nu-i a lui si cistiga ce nu i-se cuvine, adica slava de la oameni. Si asa ajunge mincinosul -laudaros, indreptatit in ochii oamenilor si minciuna lui trece drept un adevar -aratat. Ajunge acasa si casa-i goala, ruina sta la usa lui si neajunsul la masa cu el. Si ce sa faca alceva, decit sa cerseasca un nou imprumut si sa capete o noua chirie pentru un alt lucru. Si apoi cheltuie ce a primit si ispraveste tot ce are. Vine vremea sa intoarca inapoi tot ce datoreaza, imprumutul si chiria. Si atunci nu-i de gasit. Altii vad ca pot traii in felul acesta, cu laudarosenie, imprumuta si cu chirie, ca sa cistige slava oamenilor si apoi sint de negasit. Si pentru ca s-au inmultit cersetorii de imprumuturi si pentru ca s-au inmultit si camatarii si vamesii, care dau cu camata, cu imprumut si cu chirie, de aceea va sint pline pietele si strazile cetatii, de va inpiedicati de ei ziua in amiaza mare. Iata hotarirea Mea cu privire la ei: -Porunciti camatarilor si vamesilor sa mearga la casele lor! Si porunca sa fie insotita de straja sub arme, ca sa asculte porunca si sa se intoarca la munca lor din-tii! Insa despagubitii pentru ce au imprumutat si pentru ce-au pierdut, adica prindeti datornicii si curatati-i de naravul acesta si dati-i in robia celor pagubiti si sa le slujeasca pina ce i-si vor platii toata paguba ce-o datoreaza, atit chiria cit si imprumutul. Dobinda insa sa nu li-se ceara, ci le v-a fi socotita in pretul rusinii lor de robi cu care s-au acoperit in timpul robiei. Vegheati sa nu li-se ia casele si nici ce au in case si nici paminturile, nici ficele lor si nici femeile lor si nici fiii lor, nimic din ce au ei, fiinca casa lui este sloboda de vina lui si nu se face vinovata cu nimic, judecata v-a fi pentru cel plin de vina. Ci paguba pagubitilor, imprumutul si chiria sa-l plateasca cersetorul, adica cel mincinos si laudaros si plata sa se faca prin munca si slujirea la cel pagubit pe care la inselat si caruia nu i-a intors de buna -voie, datoria inapoi. Asa sa faceti cu camatarii si cu neispravitii -cersetori care fac paguba prin imprumut. Voi sa opriti camatarii si camatarii sa nu mai ia camata si chirie. Si asa sa fie de acum inainte cu cei ce mint, adica cei ce fac paguba prin imprumut, nimeni sa nu le mai dea nimic! Si ne-mai-avind de unde sa imprumute ca sa dea ce au fagaduit, vor cadea mincinosi dovediti pe fata. Si atunci ingretosarea DOMNULUI sa cada peste ei si dispretul si rusinea. Si ca sa nu cada nimicirea DOMNULUI peste toata cetatea, mai bine este asa. Si cit despre voi, iata ce va spun voua: -Daca aveti de dat ceva inapoi, mergeti si sloboziti-va de datorie si impacati-va unii cu altii. Platiti-va datoria fata de stapinire, ca sa nu-i datorati nimic si ca lumea sa nu aiba putere impotriva voastra. Fiti slobozi de robia lumii si de jugul stapinirilor si a stapinilor. Caci desi sint regele vostru, va zic o taina: -precum ca nici stapinire si nici-un stapinitor nu au nevoie de oamenii popoarelor lor. Ci ei vor: bogatia, gloria, plata voastra, munca voastra si slava de la oameni. Asa ca, cit traiti ca oameni vii in trup, sinteti datori cu munca pe pamint si fiinca munca nu-i a voastra, ci a stapinilor si a stapinirilor, dati-le munca, lor. Si in schimbul muncii aveti cistigul in lucrurile pamintesti de trebuinta zilnica. Sloboziti-va curind din robia si de grijile lumii si de jugul stapinirilor. Si voi sa nu aveti alta datorie unii fata de altii, decit sa aveti dragoste-ntre voi si bunatate si ingaduinta si buna -vointa si blindete si pace ca sa dobinditi un cistig adevarat de pace si liniste. Si astfel sloboziti de framintarea poftelor si grijilor lumesti de care n-aveti trebuinta, sa aveti parte de odihna cea adevarata care va vindeca de toate muncile si de truda in care v-ati ostenit. Si odihna aceasta pe care-o rivniti, va aduce zile de desfatare deplina si veselie si va umple cu blindete si bunatate si cu dragoste neprefacuta si curata unii fata de altii!” Si dupa cuvintele lui Enoch, oamenii din Erek au pus la inima sfatul DOMNULUI si toata cetatea s-a izbavit de nenorocirea ei si s-a vindecat de naravul acesta, care o putea umple de un pacat nespus de greu.

CAP. 21

                      ODIHNA  SABATULUI  

Si Enoch a vorbit iaras locuitorilor din Erek, in anul urmator, adica in anul treisute unu al domniei lui, in luna intii care este Nisan si le-a zis: ,,Locuitori ai cetatii Erek! Vad bine ce vad si nu m-am inselat in ce am auzit despre voi, desi v-am invatat, iarasi ati cautat un narav nou pe care Legea Imparatiei lui Dumnezeu sa nu-l judece. Si zic: -faceti voi bine ce faceti? V-am dat o zi de odihna pentru odihna trupului si a sufletului vostru si nu ori-care zi, ci Simbata -Sfinta, Sabatul DOMNULUI Dumnezeului nostru. Ca pe niste misei v-am gasit aplecati asupra faptei voastre de rusine. Ce cautati voi in ziua intii a saptaminii, aici? Blestematilor, cum de v-a dus mintea sa parasiti pe Cel -Drept si SFINT DOMNUL, Dumnezeul parintilor nostri? Macar de ati fi alergat dupa un duh puternic sau de-ati fi staruit la ingeri, ca desi nu este ingaduit, macar in ei este Marire de la Dumnezeu. Dar voi ati fugit dupa stilpii soarelui si numiti ,,Facator” ceea ce ca si noi a fost ,,facut”: -si cu ce indazneala v-ati apucat sa ziceti soarelui: ,,Dumnezeul nostru?” Si acum ma tot osteniti ispitindu-ma cu ceea ce i-mi marturisiti. Si cu totii dupa ce v-ati curatat casele in ziua Sabatului, niste ticalosi ce sinteti, tot nu v-ati oprit. Ci v-ati facut tirguielile in apusul de sfintire a Sabatului -nenorocitilor! Si iata ca tablele acestea de lut pun marturii impotriva voastra, iata ca lutul este facut ieri si urma scrisului e din apus. Toate grijile zile de miine si nu doar pentru o zi ci pentru o saptamina intreaga le-ati cugetat ieri. Si in Sabath v-ati framintat de grijile acestea si gindurile pacatului v-au muncit ca pe niste nenorociti, orbilor! Si mi-ati necinstit domnia si-ati spurcat Imparatia mea si-a Tatalui meu, prin ceea ce ati facut voi si acum pacatul acesta v-a veni peste mine, fiinca eu sint capul vostru. Si tot eu port grija intregii Imparatii: -insa ridic mina spre Cel Prea -Inalt si spun ca eu n-am nici o vina! Pacatul vostru sa fie al vostru si sa pice peste voi. Eu n-am nici o vina si nu voi ispasii pentru voi, pentru ceea ce-mi ziceti azi in ziua intii a saptaminii, voi imi ziceti: ,,Iata ca ne odihnim, unde am calcat porunca ta? asta nu este odihna?” Pe cind ceilalti din cetatea cetatea Erek, care n-au venit imi zic: Noi n-avem vina, caci noi mereu ne odihnim, zi de zi si de Sabath am avut odihna!” Si Enoch le-a zis: ,,Ca o turma de porci, dupa ce ati mincat mincarea jertfita idolilor si ati baut o jertfa turnata idolilor v-a prins somnul si n-ati cercetat in ce zi v-a prins. Din ingretosarea mincarurilor, v-au ostenit de greutate si v-a secat de vlaga marimea pintecelor voastre, pina ati adormit de atita silnicie. Si acesta il numiti voi Sabath, cind a trecut ziua Sabatului si ati trecut in urmatoarea zi? Ce fel de Sabath poate sa fie acesta, dupa ce v-ati trudit de griji si v-ati muncit sufletele ca dracii, de tot felul de legaturi ascunse si pofte, dupa ce ati mincat si ati baut, a cazut somnul porcilor, peste voi nenorocitilor! Intii v-ati muncit sufletele, v-ati impovarat miinile si v-ati ostenit mintea cu tot felul de gindiri, apoi storsi de vlaga si de greutatea pintecelor si a mincarurilor grase ati cazut rapusi de adormirea porcilor. Acesta este Sabathul cel Sfint a lui Dumnezeu, DOMNUL? Daca nimeni nu se caieste de raul acesta si nu e de gasit in voi pocainta, nu-mi ramine de facut pentru voi, decit sa va sterg din pamintul celor vii -nenorocitilor! Si cu privire la ceilalti tilhari -mirsavi, din cetate care zic: ,,zi de zi ne odihnim” si ,,n-avem nici o vina, impreuna cu ei”. Iata in ce anume e pacatul si toata pacatuirea lor. Dupa ce inseala, se odihnesc de spaima de a nu fi descoperiti in inselare. Mincinosul se odihneste dupa ce a biruit sa sa-i treaca minciuna drept adevar. Amagitorul dupa ce a amagit se odihneste, fiinca nu-i nimeni sa-i dea in vileag ratacirea. Si idolatru dupa ce si-a sarutat idolul in ascuns, trece in ochii celorlalti, drept un inchinator la Dumnezeu. Si curva cea desfrinata se odihneste dupa spalare, fiinca nimeni nu-i sa o poata dovedi in multimea impreunarilor ei. Femeia maritata dupa ce s-a ridicat din patul curviei, se odihneste ca o femeie cinstita, ca sa faca fata noptii, impreuna cu barbatul ei. Si fecioara se odihneste, dupa desfacerea feceoriei ei, ramine ascunsa de parintii ei, ca sa-si ascunda impreunarea ei. Si inselatorul, dupa ce a cistigat un cistig nedrept, se bucura ca a facut nedreptate si se odihneste de osteneala lui. Ucigasul dupa ce a varsat singe nevinovat, se odihneste si cu odihna aduce uitarea, ca sa-si acopere uciderea. Pina si puturosul se odihneste, fiinca si trindavia este grea si-ndelung obositoare. Astfel darimati orice dreptate, legea firii si porunca Duhului o desfintati, mergind in intuneric. Si, deci dupa cum v-am aratat si v-am infatisat toate dovezile, fiecare se odihneste in alte zile si in toate zilele, la ceasuri diferite de ziua, se odihneste de toata rautatea, desfrinarea, nelegiuirea si de toata silnicia lor. Aceasta nu este SABATH, ci o desfrinare, o fardelege, o silnicie si-o rautate indeajuns de mare si-un pacat nespus de greu, incit nici nu poate fi numit cu un singur nume, decit ,,MOARTE”, fiinca acesta este ,,numele” pacatului. Daca nu ve-ti tine cu toata inima voastra si daca nu ve-ti pazi Sabathul lui Dumnezeu si daca ve-ti mai spurca Sabathul Celui Sfint, DOMNUL, atunci ve-ti murii. Si iata in ce chin ve-ti muri si iata ce mari nenorociri va vor coborii de vii in Locuinta -Mortilor: Si vi-se v-a face dupa hotarirea LUI: - si nu ve-ti mai avea nici o zi de Odihna, pe pamintul celor vii, zi si noapte ve-ti fi munciti de griji de tot felul de ingrijorari si de planuiri ascunse si de tot felul de gindiri desarte. Si ziua ve-ti fi minati asa ca niste trupuri moarte, ca impinsi de la spate si nici-o vlaga nu v-a fi in voi, mintea va v-a fi tulbure si intunecata de-o nesfirsire de griji si truda trupului v-a fi tare grea, dar truda mintii si povara inimii vor clatina atunci fiecare suflet. Si atunci fiecare din voi v-a fi clatinat din mintuirea lui si v-a cadea in genunchi ca o vita si v-a tinji dupa o clipa din ceea ce dispretuiti voi acum! Si minia DOMNULUI, v-a dezlega impotriva voastra: -duhul deznadejdii si duhul temerii din nimic, duhul infricosarii si duhul de zbuciumare si duhul de ingrozire v-a venii peste voi, si va vor muncii neincetat in vecii vecilor, zi de zi si-n fiecare ceas al zilei si nu ve-ti mai avea Odihna pe pamint si daca cu nici-un-chip nu va pocaiti, atunci ve-ti fi stersi din pamintul celor vii. . . PRAZNUIREA UNUI SABATH CURAT . Asa dar cei care va pocaiti, iata ce trebuie sa faceti, ca sa aveti Mostenire -DUMNEZEU, fiinca Sabathul e un ,,nume”, insa DOMNUL e cu- adevarat ODIHNA, si Odihna Lui e vesnica. Amin! Mai intii, voi trebuie ca sa va linistiti si sa va potoliti gindirile desarte, opriti-va din poftire si din planuirile ascunse. Departati de la voi grijile zilei de miine si ingrijorarile, fiinca ziua de azi ce-a trecut a fost in miinile noastre, insa ziua de miine e a Celui -SFINT, DOMNUL, -si El hotareste cu privire la ea daca v-a venii sau nu. Aruncati asupra DOMNULUI, toata truda si impovararea inimilor voastre si toti cei osteniti sa vina si vor capata Odihna! Cereti numai, indrazniti la Dumnezeu, fiinca DOMNUL meu este Bun, Milostiv si indurator fata de orice suflet viu. Fiinca aveti trebuinta noaptea de somn si in Sabaht de Odihna. Si ve-ti avea iarasi vlaga in trupuri si astfel sloboziti de zbuciumarea nelinistilor si de toata framintarea nelinistilor si de toata framintarea feluritelor gainduri si a tot felul de griji lumesti, de care in nici-un chip n-aveti trebuinta. Ca sa aveti parte de Odihna cea adevarata, care vindeca ininimi, va tamadueste de toate muncile de le pamint, care are multa alinare si vindecare pentru orice impovarare, zbuciumare si linisteste o seama de nelinisti. Si odihna aceasta de Sabath, va v-a aduce zile de desfatare deplina si de bucurie -Sfinta si va v-a umple de satisfactie, fata de toata lucrarea miinilor voastre pe care ati facut-o cu frica de DOMNUL. Nu va v-a fi rusine nicidecum de ceea ce ati lucrat pentru voi in cele sase zile, care vi s-au dat sa fie ale voastre. Si Odihna Sabathului va v-a umple de veselie si de bucurie si pace si liniste v-a fi in voi, si-un izvor de plinatate. Si-n izvorirea lui in voi va ve-ti umple de bunatate neprefacuta si blindete insotita de ingaduinta si buna -vointa, unii fata de altii. Si atunci pacea v-a fi acoperisul caselor voastre si linistea va vor fi zidurile casei unde locuiti si ve-ti primi de sus de la Dumnezeul meu, un Duh neprefacut de Dragoste curat -infocata unii fata de altii. Daca gindirea, inima si sufletul se linistesc si au Odihna de Sabath, atunci si trupul intra impreuna cu sufletul si mintea in Odihna de Sabath si atunci ve-ti gasi placere in lucrarile DUMNEZEULUI CEL -SFINT si toata desfatarea voastra v-a fi cu privire la El. Si va ve-ti bucura de DOMNUL si va ve-ti veseli de Cel -SFINT si ve-ti sfintii pe DOMNUL si Sabathul Lui.

CAP. 24

                     PATIMILE  LUI  ENOCH  SI  
                       RAPIREA  LUI  LA  CER

Si dupa vorbirea aceasta, cind Enoch a pus Lege Sapte Imparati si 10 Printi si unul care-i strunea la rasculare, au iesit pe fata impotriva Imparatului Enoch. Ei au intors inima oamenilor la dumnezeii Kamosh, Sinu si Ikra si la alti dumnezei pe care-i aveau ei mai-nainte de Enoch. Au pustiit cetatile, au ars satele si au otravit apele si-au prins pe prunci si pe sfinti si au pus miinile pe ei si i-au aruncat in pesteri tare adinci ca niste temniti mari. Si Enoch iesind cu ostire nenumarata la dealurile pustiei U’the-we’uwa linga Sipur, i-a batut si i-a imprastiat. Si atunci a fost asa: multimile au iesit impotriva lui Enoch si l-au prins si el nu s-a impotrivit. Si Ostirile lui au zis: ,,Doamne, sa murim si noi cu tine!” si Enoch a zis: ,,Este mai de folos sa fiti vii, ca sa nu piara Cuvintul, insa nu va temeti pentru mine, caci eu ma duc la Tatal meu si la Tatal vostru.” Si la ceasul al noulea din zi, o intunecime de soare s-a facut si un cutremur mare s-a stirnit pe pamint si apele s-au lovit de munti si atunci a cunoscut Enoch si a zis: ,,Iata ca ceasul meu a trecut si vine cel ce pustieste!” Si era o taina numele aceluia care vine, insa Dumnezeul lui Enoch i-a facut cunoscut si Enoch a strigat: ,,Bal-Zebub, cu ei sa nu ai nimic, lasa-i slobozi!!!” si Belzebuth a slobozit din temnita toti prinsii. La al doisprazecelea ceas din zi, Enoch a vazut pe poporul lui, de intemnitati ai lui Mesia si iata ca erau slobozi. Atunci a iesit dintre ostirile lui si s-a dus la cei ce il urau si l-a legat si l-au dus in cetatea Babel -Akad. Si i-au legat acolo pe stilpi, ca pe niste rau-facatori. Atunci niste ispititori din cetatea Babilonului s-au apropiat de Enoch si i-au zis toate vorbele acestea, in auzul cetatii Babel: ,,Ne vorbesti lucruri ciudate la inteles si care n-au mai fost pina acum pe pamintul celor vii si ne vorbesti cu Putere, de parca tu ai fi Templul lui Dumnezeu si El ar fi in tine si de parca tu ai fi Dumnezeul Cel -Prea’Inalt al cerului si al pamintului. Este cu putinta sa ne zici: ,,Eu nu am pacat” si ,,voi ve-ti fi asemenea mie si asemeni Tatalui meu, -faceti asa si ve-ti fi slobozi din pacat?”. Si Duhul DOMNULUI a deschis gura lui Enoch si cu Suflarea Gurii Lui, Cuvintul il mistuia si ii taia la inima zicindu-le: ,,EU -SINT si in Mine nu e nici o vina si pacatul nu e de gasit in Mine!!! Dar macar credeti lucrul acesta, ca EU -SINT in Tatal meu si Tatal meu este in Mine: -Eu si Tatal Una sintem, Duh si Duhul este SFINT si Vesnic!” Si ei strigau si atitau poporul Babilonului cu vorbele acestea zicind: ,,Auziti ca se face pe el ,,DUMNEZEUL”, ce nevoie mai avem de ,,hula”, nu-l vrem Imparat la noi si sa mearga inapoi si sa imparateasca in imparatia ,,tatalui sau” -Hula! Imparatia noastra este a noastra si nu v-a fi trecuta in miinile lui, -pleaca de la noi, aici nu e nimeni care sa se plece sub domnia ta si nimeni nu te-a asteptat sa te doreasca.” Si Dumnezeu le-a vorbit prin gura lui Enoch si le-a zis lor: ,,De atita vreme EU -SINT, Blind cu Duhul si smerit cu inima si blind si bun cu voi. Si voi tot rai sinteti cu Mine! Si pentru ce I-mi faceti asa? Oare am clatinat cerul peste voi, sau v-am oprit suflarea de viata?” Si ei au zis: lasa-ne sa te cercetam, ca sa gasim in Tine ce zici Tu ca: ,,locuieste-n mine” si ei rideau in pumni de El si bateau in palmi zicind: zi-ne un raspuns la intrebare! Si ei i-au zis: ,,Spune-ne: Dumnezeu este frumos sau urit?” si Enoch le-a zis scurt: -DOMNUL este Minunat. Iar ei au zis: ,,Este Dumnezeu mic sau mare?” si Enoch a zis: ,,DOMNUL in care nadajduesc, este Prea’Inalt.” Si ei nu-l slabeau si-i ziceau: ,,Cum este DOMNUL tau?” si el le-a zis curat: ,,DOMNUL este DUMNEZEU!” Si ei ziceau: ,,Spune repede: Dumnezeu este bun sau rau?” si Enoch le-a raspuns: ,,Pui de napirci, ascultati si invatati: DOMNUL este Indurator, Milostiv si Bine -Voitor, Dumnezeu e Dragoste in veci. Amin!” Si ei ziceau: ,,Nu v-a mai sti acum sa zica! hai, zi-ne: Dumnezeu e mindru sau umil?” Si Enoch le-a zis: ,,DOMNUL e smerit in hotarirea Lui si Blind cu Duhul!” Si intre ei, un camatar de slavi, s-a apropiat si-a zis: ,,Zi-mi si mie, la Dumnezeul tau, sufletele cum sint? ...... scumpe sau ieftine?” Si Enoch i-a zis: ,,Fiu al intunericului, care tii sufletele in robie, afla ca sufletele nu se vind si nu se cumpara! ........ si la DUMNEZEUL meu, toate sufletele Ii sint de pret -nepretuite si tu, mergi in ghena unde este Stapinul care te-a facut -ticalos!” Atunci niste invatatori au prins prilej de obraznicie si l-au intrebat, zicind: ,,Dumnezeul acesta, este pentru El insusi sau este Robul ori-si-cui?” Si Enoch i-a zis: ,,Asculta si tu, vipera si afla ca: toate lucrurile sint pentru DUMNEZEU si El este in slujirea tuturor fiinca El, face si da slobozenie, iubeste si nu asupreste, fiinca slava vesniciilor e-a Lui!” Atunci invatatii l-au intrebat: ,,Spune-ne, cine l-a nascut pe Dumnezeu? ...... si El v-a murii? cind moare Dumnezeu?” ,,Iata un raspuns pentru osinda voastra”, a zis Enoch ...... -La inceput cind prostii nu erau si ticalosii si cind nu erau cei rai, ispititorii, cind ceruri si pamint nu erau, era Dumnezeu. In veacul lui Dumnezeu, la inceput cind nu era nimic si nici ,,nimicul” nu era si nici ,,inceput”, era Dumnezeu. Cit cu privire la nastere, aflati voi insiva, caci sinteti nespus de invatati. Iar despre moartea Lui, voi nu ve-ti fi la ingroparea Lui! ..... totusi V-a murii pentru pacatul oamenilor si nu v-a vedea putrezirea, caci V-a fi iarasi Viu si Vesnic, DUMNEZEU e DOMNUL! Un mare invatat dintre ei a venit si vorbind, a zis: ,,Mai zi-ne, cum se arata Dumnezeu si ce infatisare are El, ca sa-L cunosti numai pe El?” Si Enoch, de pe lemn si-a inaltat glasul si a zis: ,,Iata si pe fiul Curvei -Babilonului, mama sa era Desfrinata cea mare, care curveste in NUMELE lui Dumnezeu ....... si curvia ce-o minca pe mama lui, minca acum si pe fiul ei: -iata mincarimea femeilor, pofta curviei a prins trup si are chipul omului!” Si Enoch le-a zis: ,,Nu voua, ci celor ce vor venii la Dumnezeu cu inima curata si cu un duh neprefacut, lor DUMNEZEU li-se arata si li-se vesteste in chip minunat!” Si ei i-au strigat: ,,Nu asta te-am intrebat, ci spune-ne: -El are chip? asemanare anume ca sa fie stiut?” Si Enoch a zis: ,,Chipul DOMNULUI meu este Duhul Sfint si asemanarea Lui, este Slava Sfinteniei!” Si ei au zis: ,,Dumnezeu este nesimtitor sau framintat si tare ostenit?” si Enoch le-a zis: ,,Aflati ce inseamna Sabath! ...... fiinca DUMNEZEU este Odihna -de -Sabath si liniste, DOMNUL este Pace si Desfatare -Sfinta!” Si invatatii i-au zis: ,,I-ti vom mai pune o singura intrebare dupa care te vom slabi si te vom da pe mina multimii din cetate, caci in tine n-avem sorti de izbinda -invatatura ta, e mare. Si-n tot ce-ai zis n-ai pacatuit cu nimic. ,,Spune-ne”, au zis ei, ,,pentru ce este omul pe pamint? de unde vine si unde se duce? care e destinul sau?” Si Enoch a zis: ,,Eu va spun curat, voua: -Omul vine de la DOMNUL meu, din intocmire de la DUMNEZEU, pentru ca omul este Dumnezeu si Fiul Celui Prea’Inalt. Si rostul lui este sa fie un Dumnezeu pentru DUMNEZEU si un Fiu al Celui -Prea’Inalt!” Si auzind ei un raspuns curat si simplu, la ceea ce n-a raspuns nimeni inca: s-au temut si-au zis: ,,Stim si credem ca DOMNUL tau, este DUMNEZEU si altul nu este. Si daca este vre-o mintuire si pentru noi, Ii vom sluji numai Lui, fiinca este SFINT DOMNUL!” si au inceput sa laude curat si sa slaveasca pe Cel ce-a intemeiat cerurile si pamintul si sa-si plinga pocainta. Si Bal-Zebub (Belzebult), fiind acolo si auzind-ui, s-a sculat impotriva lor si i-a ucis in fata oamenilor cetatii, pe toti invatatii, ,,racnind:” ,,nici de pe lemn nu tace si tot inca propavadueste!” Si Enoch i-a raspuns: ,,Ca sa stie lumea ca Tatal meu este si Tatal lor si tu n-ai nici o putere asupra mea!” Auzind, Vrasmasul l-a zdrobit pe lemn, l-a batut si l-a chinuit si Enoch a inceput cintarea aceasta: Flori de singe, pieptul meu ti-aduce Tie, slava, cinste si Marire, Tatal meu: -cerul Te cheama, pamintul Te cheama si copii Tai iti zic: Vino si ia-ne de aici! Sa Te slaveasca vesniciile toate si cerurile Sa-Ti fie cununa pe frunte, sufletele noastre de-acum sa-ti fie coroana si din Locuinta Mortilor sa Te slaveasca numai pe Tine, fiinca Tu nu ve-i ingadui sa vedem putrezirea si vei scapa pe sfintii Tai: -Tu ai facut cerul, cerul spune, mina Ta, pamintul zice , palmele Lui m-au intocmit si fii omului zic: -Tata este Dumnezeu!” Amin! Amin! Amin! Atunci Vrasmasul l-a dat pe mina gloatelor din cetate si vamesii si camatarii, gloatele si pacatosii i-au zis: ,,spune-ne, ca nu stim ...... Dumnezeul acesta, este asa ca o putere fara minte, sau e-o fiinta, ca un fel de duh destept? Si Enoch le-a zis: ,,Aflati si voi singuri: -DOMNUL este A-tot-Stiinta, Plin-de-Cunostinta Duhului, Dumnezeu este Intelepciune!” Si ei cu silnicie staruiau si ispiteau mai infocat. -Hai spune-ne: -Dumnezeul acesta, este Vesel sau Trist? Bucuros sau Minios? Si Enoch le-a raspuns: ,,DOMNUL meu (Ely -Zahar) este Prea’ Fericit, Dumnezeu e Bucurie-Vesnica si Desfatare Sfinta si deplina-n toti!” Niste oameni care erau in cetate, Judecatori, l-au intrebat si i-au zis: ,,-Este Dumnezeu cicalire si asuprire, sau e partinire, ingaduinta si nepasare?” Si Enoch le-a zis lor: ,,DOMNUL meu este Dreptate, fara partinire fiinca Dumnezeu -Iehova este Adevarul!” Si preotii cei (Siniti) spurcati -necurati (slujitorii idolilor) i-au zis: ,,Acest Dumnezeu pentru care n-avem inchinare si altar, nici slujire pentru El n-avem...... “ si Enoch le-a zis: ,,Voi singuri ati zis, impotiva voastra ati vorbit!” Si ei i-au zis: ,,Taci, noi hotarim cu privire la ce te intrebam! Este Dumnezeu partinire si legatura de legamint sau e lepadare?” El le-a zis: ,, Mai intii sa stiti ca Dumnezeul meu este SFINT, Neprihanit, Curat si Fara -Vina, fiinca DOMNUL este Alegerea (chemarea) si punerea de-o parte (Sfintirea)!” Si ostasii care il pazeau i-au zis cu nerusinare: ,,Noi te pazim si noua nu ne zici nimic? Dumnezeul acesta este Laudat sau Rusinat?” Si Enoch le-a zis: ,,Mai intii sa stiti ca eu sint in paza DOMNULUI si sint incredintat in Dumnezeu. Cit cu privire la Dumnezeul meu, DOMNUL este Binecuvintat!” Si ei i-au zis: ,,De trei zile stam cu tine si acum e jumatatea zilei a patra si nu mai taci, la toate ai ceva de spus, atunci zi-ne un singur lucru care te vom intreba: -Dumnezeul tau este Slab sau Tare, Urcat sau Coborit?” Si Enoch le-a zis: ,,DOMNUL este Inaltat mai presus de orice lucrare de jos de pe pamint si mai sus ca cerul cerurilor, fiinca DOMNUL este Dumnezeul Cel -Atot’Puternic. Amin!” Si in tot ce a vorbit Enoch n-a avut nici o vina, fiinca Duhul Dumnezeului in care-a nadajduit a fost cu el. Atunci Bal -Zebub (Belzebulth) care a sezut de a auzit totul, cuvint cu cuvint, fiecare vorba, soapta si murmur, s-a ridicat si a zis lui Enoch: ,,Te stiu cine esti, tu esti Sfintul lui Dumnezeu, tu esti Unsul lui Iehova, dar nu esti tu Hristosul (Mesia)!” Atunci Vrasmasul a zis lacustelor, niste ticalosi razvratiti: ,,Daca v-a muri acum v-a scapa Sfint si v-a fi martir jos si-un Sfint sus in ceruri, aduceti niste curve si aruncati-le pe el, ca sa-l necurateasca. Si nu v-a mai fi curat, fiinca daca ceva necurat se atinge de ceva sfint, v-a fi necurat!” Si niste curve s-au dus la stilp si s-au agatat de el, cum se urca napircile pe pomul vietii, cum si tatal lor sarpele s-a suit. Si s-au apucat sa-l spurce, sa-l necinsteasca. Atunci Enoch si-a indreptat glasul catre Dumnezeul pe care l-a facut cunoscut lumii, pina la cea din urma suflare si a zis: ,,Ely’Iani, Ely’Iani (Dumnezeul meu fii cu mine, Dumnezeul meu esti cu mine!) Tatal meu, Stapine DOAMNE, iata sufletul meu nu mai are vlaga, suflarea din nari mi-se ispraveste si voi fi coborit in Locuinta Mortilor, in tarina ...... si fiicele lui, napircile s-au suit pe mine, nu le ingaduii, Tatal meu! In miinile Tale, Tatal meu i-mi incredintez sufletul si nu ingaduii fiului Tau, Tatal meu, ca sa vada putrezirea. Atunci in mijlocul zilei s-a facut o intunecime in soare si luna nu era in calea lui, ci DOMNUL Dumnezeul Cel -Vesnic si Adevarat, venea pe Slava norilor si din pricina Slavei lui s-a facut soarele, negru ca un sac de par si toata cetatea din Babel -Akhad s-a cutremurat din temelii de venirea Celui -SFINT si Vesnic. Atunci Enoch a strigat cetatii Babel -Akhad, cuvintele acestea: ,,Iata, DOMNUL a venit in mijlocul zecilor de mii si mii de sfinti ai Sai, ca sa faca judecata impotriva tuturor si sa faca cunoscut celor nelegiuiti, toate faptele lor nelegiuite, pe care le-a facut in chip nelegiuit si de hula nemaipomenita, de obraznicia nerusinarii lor si de toate cuvintele lor cele tari, pe care le-au spus fara nici o frica impotriva lui Dumnezeu, toti acesti nelegiuiti! ..... O, Tu, Tatal meu, ei sint niste cirtitori nemultumiti de soarta lor, sint defaimatori si tare hulitori sint ei toti. In adevar ei sint cu totii niste nelegiuiti si desfrinati, mereu umblind dupa poftele lor, gura le este plina de hula si de ingimfare si slavesc pe oameni dupa cistig ...... Iata azi DOMNUL Iehova, judeca si se razbuna. Amin!” Si cu Enoch pe lemn atirnat era si un proroc, pe numele lui Elisha Ben -Eden, din cetatea Basmath si acesta cum a vazut pe DOMNUL in slava a strigat din rasputeri: ,,La ce bun sa mai traiesc -viu si sa fiu singur, fara DOMNUL meu! ia-ma, te rog si pe mine sus la Tine!” Dar, dupa cele trei zile si jumatate de spinzurare pe lemn, Duhul de Viata a lui Dumnezeu a intrat in ei si s-au ridicar in picioare si le-au cazut legaturile de atirnare si o mare ingrozire si zbuciumare de frica a cazut peste cei ce priveau lucrul acesta. Si din cer s-a auzit un glas puternic, zicind: ,,-Suiti-va aici!” si s-au suit intr-un nor spre cer urcind si vrasmasii lor i-au privit urcind la DOMNUL. Si toate zilele lui Enoch au fost de trei sute si cinci ani si a avut fii si fiice si intre ei a avut o mingiiere, in nepotul sau Noeh. Si timp de trei sute de ani a umblat cu Iehova, Dumnezeu, DOMNUL. Apoi nu a mai fost vazut si nici de gasit, fiinca Dumnezeu, DOMNUL l-a rapit la El, si pe Eliseha l-a rapit, pina l-a dus la Adma -Aden, care este cetatea Eridu, unde la coborit la ai sai si l-a intors la ai lui. Si Iehova a zis lui Elisha: ,,-Sa vina peste tine, ,,duhul” si ,,Puterea” lui Enoch indoita, fiinca azi pun pe tine temelia prorocilor Mei si din tine vor iesii Sfinti si regi si imparati si tot neamul prorocilor din tine v-a iesii! Si tu vei fi Ava -Haimim, Tatal si Inceputul tuturor prorocilor pina cind vor inceta prorocirile si se v-a ispravi!”

CAP. 21

             DESCOPERIREA  (REVELATIA)  LUI  ENOCH

Si eu, Elisha, umblind in pustia casei, Domnului Enoch, in ruina ei, am vazut suluri si luindu-le, am desfasurat trei carti, ingrijit le-am purtat, pina vi le-am scris. Semne clare, intelept zugravite, cu mai multe vopsele si linii intarite, semne mari, ca sa nu va incurcati la citire. Si mai inainte de patimile lui Enoch, pe cind era inca Imparat si era viu in trup, a fost intimplarea aceasta. Ca veacurile au venit peste el, vesnicia l-a invaluit si Cel -Vesnic i-a vorbit si gura Domnului Enoch vorbea din DOMNUL, zicind: Vad fata Tatalui meu si chipul Lui, i-mi arata hoatarirea lui Iehova cu privire la oameni si la pamint, cu privire la tot ce are sa se intimple in vremurile viitoare! Iata: ca tariile cerului vor fi clatinate si despartirea apelor v-a cadea din cer si apele vor curge pe pamint si pamintul de acum si tot pamintul v-a trece si nu v-a mai fi. Atunci DOMNUL v-a acoperi pacatul cu apa si toti oamenii vor fi scufundati in apa si in chipul acesta, pacatul v-a fi nimicit si cind vor iesii din apa, nu v-a mai fi pacat in ei. Binecuvintat este cel iesit din mine, fiinca Legamintul Lui v-a fi peste Noeh si curcubeul Celui -Sfint, ii v-a face lui scaun de domnie pe un pamint nou si amintirea Invoirii, v-a veni dintr-un cer nou, nu ca cel de acum. Apoi oamenii se vor urca nechemati la Dumnezeu la ceruri si de aceea li-se v-a pune un nod la minte si vor vorbii limbi incilcite si nu-se vor mai intelege unii cu altii, nici macar un om cu alt om. Pentru ca prietenia cu lumea este vrasmasie cu Dumnezeu si blestemat v-a fi de-acum, tot omul care se increde in alt om. Si oamenii isi vor face popoare si inchinatori noi si alte cunostinte despre dumnezei noi, ii vor ostenii de vlaga. Si dintre ei v-a fi strigat un om si din cauza semintei lui, un popor intreg v-a fi mintuit si va fi pentru Dumnezeu in toate veacurile. Ei vor fi Poporul SFINT si tara lor, v-a fi o tara SFINTA si mai presus de dumnezei, DOMNUL, Dumnezeul lor v-a fi SFINT, caci in urma v-a fi iarasi numai un singur popor si-o singura limba pentru ei, vorbirea Duhului din ei. Si de la o vreme, limbile pamintului vor inceta si oamenii vor vorbii limba lui Dumnezeu, vorbind toti in Duhul Sfint. (OPRIRE: -1)

Si  Cuvintul  lui  Dumnezeu,  care  Ii  slujea,  v-a  venii  in  trup  si  se  v-a  numii  MESIA  (Hristosul)  si  Imparat  si  Mare -Preot,  si-n  El,  Abel  v-a  fi  aratat  la  sfirsit  de  tot,  cind  v-a  fi  trecut  vecia  cea  rea  si  izbavite  vor  vi  multimile.

Si dupa ce v-a fi cazut Babilonul, Saminta -Femeii, v-a intemeia iarasi Edenul, ca in zilele desavirsirii, parintelui nostru Adam. Si imparatia lui se v-a intemeia mai intii din Shalem. Si de acolo v-a creste, pina v-a umple intreg pamintul si fiica Edenului, care era straina in pribegie, v-a fi asezata iarasi in pamintul ei si-n mostenirea Celui, SFINT DOMNUL .......... Si tuturor oamenilor de pe pamint, le v-a fi dat un ragaz de gindire si-un timp de hotarire de la Dumnezeul cerului si al pamintului. Si vremea aceasta se v-a numara asa: -de la intiiul an a lui Adam si cu zilele urmasilor lui, pina la acoperirea cu apa, de patru ori paisprazece generatii, pina v-a venii si cu cea dinainte si cu cea de ragaz, pina se v-a arata DOMNUL, vor fi de sase ori cite paisprazece generatii si cu cea a lui Adam curmata, ce a fost si nu s-a implinit care v-a fi. Insa de cind se v-a da Hotarirea, vor trece o singura data, un neam de paisprazece generatii. Si adevarat va spun, ca neamul acesta nu v-a trece, pina nu-l va revedea pe Cel -Srapuns, ca mort si aratat ca Viu. Si pina nu se vor implinii toate cuvintele prorocilor despre El, nu v-a trece neamul acesta de oameni si numarul lui implinit. Iata: -DOMNUL, vine pe Slava norilor, dind viata mortilor si vesnicie sfintilor Sai, ce-au patimit o vreme, doua vremi si-o jumatate de vreme. Si de atunci, marturia aceasta v-a trece de la neam la neam si de la un popor la altul, pina se v-a vestii la tot pamintul.

CAP. 22

                                NASTEREA
               TAINA  HRISTOSULUI  (LUI  MESIA)  

,,Eu Insumi voi fi SEMNUL: -Voi zice femeii, care-o voi rinduii sa fie fecioara, ii voi zice: ,,Umplete de Dumnezeu, fecioara, fiica -omului, fiinca Insusi DOMNUL vine pe pamint!!!” Si voi zice pintecelui ei: ,,Da-Mi un trup, sa vin in lume la ai Mei!!!” Si ce se v-a zice? ...... v-a face Dumnezeul Cel -Adevarat, ca dumnezeii cei inchipuiti, din povestile smintite ale oamenilor? Adica se v-a culca El, cu o paminteanca, si v-a purta DOMNUL, pecetea desfrinarii? ...... Nicidecum, nicidecum! Si cind vine in lume, El zice pamintului: ,,Teme-te, caci EU -SINT, SFINT!!!” si cind se apropie de apa-i zice: ,,Fii blinda, teme-te, ca EU -SINT, DUMNEZEU si SFINT!!!” Si cind v-a venii-n femeie, ce v-a zice cugetul ei de fecioara? DOMNUL ii v-a zice: ,,Fiica-a omului, sa nu te temi, caci EU - SINT DUMNEZEU -CURAT si SFINT si EU n-am vina!!!” Si ce sa zica omul atunci? V-a ramine Dumnezeu, cu ceva indatorat femeii? Sau v-a avea de-ntors napoi, adica sa se inchine DUHUL inaintea carnii? ...... Nicidecum, nu este ingaduit si este cu neputinta la Dumnezeu! Ci plata ei cea nespus -de -mare, sta in felul, ca vesnic v-a fi binecuvintata intre femeile lumii si toata marirea ei este cinstea care i-s-a facut de la DUMNEZEU si cu care El i-a pretuit credinciosia. Si astfel v-a fi rasplatita, caci DOMNUL -A -VENIT, in trup prin ea. In rest cu nimic nu este obligat Dumnezeu fata de femeie si cu nimic nu este indatorat DOMNUL, omului de tarina. Iata Duhul lui Dumnezeu ii v-a lumina fecioarei fata si-o v-a umbrii in intregime, din toate partile, pe dinauntru si pe din-afara, ii v-a deschide inima pentru Dumnezeu, ca sa nu fie siluire sau vre-o impotrivire prin fortare si Dumnezeu Insusi v-a intra in ea. Si fecioara v-a fi insarcinata de la Duhul Sfint si pintecele ei se v-a umple de Dumnezeu si v-a naste un Fiu, de parte barbateasca ,,DUMNEZEU -VENIT -CU -TRUP” (Adamy’El). Si-I vor pune NUMELE: (EMANUEL), fiinca Dumnezeu este cu noi si-L vor numi: (IESHUA), fiinca Iehova este Mintuitorul si Mintuirea poporului Sau si (Peni’El) -Fata lui Dumnezeu v-a stralucii peste ei, fiinca El v-a mintui pe poporul Sau de pacatele sale. Si n-au decit clevetitorii, birfitorii, carturarii si cu toti batrinii cetatii, sa-i desfaca fecioarei, picioarele, ca sa-i cerceteze fecioria. Si cum o vor gasi? Asa o vor gasi: -neatinsa de carne barbateasca, nedesfacuta de cinstea fecioarelor, neprihanita, fiinca Dumnezeu nu este tilhar, curvar si desfrinat ca voi natingilor! DOMNUL este CURAT si SFINT, NEPATAT, NEPRIHANIT si fara -vina, Viu si VESNIC este-n veci de veci DUMNEZEU, DOMNUL CEL -SFINT. Amin. O, El n-a facut pacat, CEL’FARA -PACAT (ELAY’LOHETIM), s-a facut pacat din pricina Dragostei Lui pentru orice suflet viu. Mare Dragoste e DOMNUL. Amin! Caci va spun curat: pina si nasterea Lui ,, ......” v-a fi ascunsa de voi si v-a fi o TAINA. Cresterea Lui!!! ,,(ELI)” v-a fi ascunsa de ochii vostri necurati si v-a fi o TAINA. Si mincarea Lui ,, ......”, care-o maninca si voi n-aveti nici o cunostinta de mincarea LUI! e-o TAINA si cina LUI e-o cina de TAINA, si moartea LUI e-o TAINA -mare si invierea LUI e TAINA -VIETII, vazuta dar de ne-nteles! Dumnezeu, v-a dezvalui sub ochii omului TAINA si TAINELE si nu ve-ti pricepe, de aceea El nu va v-a slabi din pilde si v-a vorbii incurcat, ca sa nu pricepeti ce auziti, si ce auziti sa va ne-dumireasca....... Oare, totusi ce pricepeti voi ca sa intelegeti lamurit? ...... si sa stiti ca: ASA -ESTE NEGRESIT SI NU V-A FI SCHIMBAT NICIDECUM (Aminy -Amehinu, v’hamen!). Adica zic sa aveti si voi credinta. Totusi cine intelege sa priceapa si sa stie ca venirea LUI v-a fi-n (EFRATA) BUCURIA -FRATILOR, fiinca ferice este de cei cu inima curata, fiinca ei vor vedea pe Dumnezeu. Si nasterea LUI ,, ......”, aratarea Lui in trup, v-a fi noaptea-n CASA -PIINII -LUI DUMNEZEU (BETH’LHEEM -ELI), in tara SHALEMI’KY -SHALEM (unde pacea este ODIHNA). Piinea lui Dumnezeu, v-a sta in Casa -piinii si in jurul mesei pentru punerea -piinilor -inaintea DOMNULUI, vor sedea cei ce maninca si nu vor mai infometa, fiinca ei vor fi saturati. Steaua spune noptii lucrul acesta. ,,Lumina -Lumii, s-a nascut in intuneric, ca sa Lumineze, cerul sus, pamintul jos si locuinta - mortilor, ascultati cei cazuti in moarte si cei din timpurile stravechi -inviati: Viata este pentru voi!” Si-am vazut Duhul lui Dumnezeu, cum mergea pe cer si se misca incoace si incolo, vestind pastorilor pustiei si calauzind pe printii pamintului, zicind: ,,SHALOM -LAHEM (PACE -VOUA!) Dumnezeul care-L cautati, de la caderea in pacat, este pentru voi toti!” Si El umblind pe pamintul celor vii si printre fiii omului, v-a zice: ,,Veniti la Mine!” si ,,Iata va fac voua, cunoscuta VESTEA -BUNA, a Inparatiei lui Dumnezeu, care este la usi si este aproape sa vina!” Da, El are PUTERE si leacul tamaduirii de pacat, mergeti dupa El! Ferice de cine nu se poticneste in El! Ferice, de ei, ferice: de toti acei care se vor umple de ,,FERICIRILE” LUI si de acel ce le-va traii in el, caci eu va spun curat! Pentru ei cerul de acum si pamintul acesta a trecut, si moartea nu mai are putere asupra lor si nu vor fi lipsiti de mingiieri, ci vor avea mingierea-n ei si Mingietor pe Dumnezeu. Si cind se suie, nu va intristati: ,,Este de folos sa Ma duc la Tatal Meu, ca sa vina iute Mingietorul” si ce stati mirati asa, caci cum s-a suit, asa v-a venii, fiinca El vine iar! (OPRIRE: -) O multime de oameni, s-au umplut intr-o singura casa si stilpii casei lor s-au clatinat o-data cu inimile lor, si-un vint din cer si Duhul Sfint, un TEMPLU si-a facut din ei. Si Locuinta Celui -Sfint si sufletele lor din cer venea in limbi de foc, si Duhul, i-a inviat, fiica Shalemului -Mireasa, si ce Duh placut avea Mireasa, neprihanirea era trupul ei nespus de frumos, sfintenia era chipul ei placut lui Dunezeu si DOMNUL era Sotul ei. Patruzeci de zile postul mortii, pocainta invierii: -El e Viu! Zece zile pentru Lege, Duhul -Legii, Legea Duhului de Viata, socotiti bine ca sa nu va inselati pe voi insiva si faceti roade, ca sa nu muriti. El vine curind! El vine iar!

CAP. 23

,,Si sezind culcat in moarte, Trupul lui Dumnezeu, pironit si atirnat pe lemn, Duhu-i v-a desface coasta Puterii si din Duhul Sfint v-a fi luata dupa trup SFINTENIA -DRAGOSTEA, Slava cea nepieritoare a lui Dumnezeu. Ea v-a fi intemeiata ca Adunarea celor sapte Duhuri Sfinte a lui Dumnezeu si cei sapte ingeri vor intemeia locuintele lui Dumnezeu din Padam -Aram. Si fiinca viata omului e-n singele Lui, din aceasta v-a fi intemeiata Adunarea lui Dumnezeu, SFINTENIA si DRAGOSTEA lui Dumnezeu, Sotul ei. Dumnezeu fiind credincios si Plin de Credinciosie. Si ca omul sa nu mai tagaduiasca pe Dumnezeu, pentru aceea toata Facerea v-a fi sub ochii lor. Si sub privirile lor incilcite de nedumerire si pline de mirare, Dumnezeu, v-a aduce in lume pe Mireasa Lui si din OMUL, facut Dumnezeu -pentru - Dumnezeu, v-a intocmii pe Prea’Iubita Lui, ca in vechime pe Adam si pe Eva, mama noastra. Tot atunci, omul v-a fi facut inaintea lor, Dumnezeu -pentru -Dumnezeu si Fiu al Celui -Prea’Inalt, si Dumnezeu v-a deschide atunci carnea Omului Sau, Fiul lui Dumnezeu si din (chivotul) coasta Puterii lui Dumnezeu, v-a fi luata Mireasa. Si Dumnezeu a facut sa cada pe Omul -Sau, un somn si L-a adormit in moarte, mai apoi a inchis carnea la loc si L-a trezit, si-a adus Mireasa la El si El a zis: ,,-Iata acesta este singele Meu si acesta este Trupul Meu!” ea se v-a numii SFINTENIA LUI DUMNEZEU, fiinca a fost luata din Duhul Sfint si asa fi-va intocmita Adunarea celor sapte Duhuri Sfinte, atunci cerul v-a ploua cu foc si limbi de foc si fiecare i-si v-a primi sufletul in mina sa, Sufletul -Sfint’Duhul lui Dumnezeu, si v-a fi turnat in ei pina la plinatate. Dupa Chipul Lui si asemenea Lui, in care era toata Plinatatea -Dumnezeirii, ca murind impreuna cu El printr-o moarte asemenea Lui, sa avem parte de-o inviere in Marire ca si-a Lui si de-un trup de Slava, una cu DOMNUL-Tatal nostru. (OPRIRE: -) Insa vremurile acelea vor fi vremuri grele, caci se vor scula tare multi asupritori si batjocoritori, vor fi multi ca si fiii omului, vor fi stapiniri nedrepte si oameni plini de rautate si de pizma, urzind, doborirea voastra din Mesia, ca doar cumva v-ar doborii din Dumnezeu printr-o hula impotriva Duhului Sfint. Si va vor tine in apasare si amar mult, ca sa blestemati sufletul din voi, pe Cel care una e cu voi, fiti tari! Oamenii vor fi rai si iubitori de sine tagaduind pe Dumnezeu si stind in nepasare fata de Puterea Lui si vor fi birfitori, gingavi -clevetitori, nebuni -nerusinati, desfrinati, curvari, rai, ispititori, facatori de rele si umblind dupa placeri. Si Vrasmasul nu v-a zabovi sa vina, ci pe aripa uriciunilor idolesti v-a venii cel ce pustieste si uriciunea pustiirii se v-a aseza in locul sfint, schimbind hotarirea lui Dumnezeu, Legea Lui si poruncile Lui, orice sarbatoare si zi de marire v-a fi schimbata si un alt cuvint v-a spune oamenilor pe pamint, incit pe pamint se v-a intinde ratacira si desertaciunea -desertaciunilor. El v-a incilci pe oameni cu noi inchinari si invataturi nemaipomenite, pina acolo, incit oamenii nu vor mai sti ce sa mai creada si vlaguiti vor cadea in intuneric, tineti sabia si nu slabiti lupta, mai crincen ca cel -care -pierde’suflete, mai puternic lupta, lupta cea buna! Si-un semn va dau, pentru usurinta, de trei ori viata unui batrin si Adunarea Lui v-a fi batrina si trudita, ca de moarte si inca n-a nascut pe nimeni, o curva se v-a ingriji de ea si-o alta desfrinata se v-a face fiica ei, zicind: ,,fie-n mine Shalemul!” Iata ca au trecut doua vremi si-a treia, o fiica se v-a alipii de Casa DOMNULUI, dar nu din ea nascuta, boli peste boli vor fi atunci si moarte multa, razboaie si vesti de razboaie, semne in cer si jos pe pamint, cutremure, viituri si caderi de ape multe si aprinderi de paduri si arderi de pamint vor chinuii pe cei de-atunci si v-a fi foamete si multi flaminzi. Pe alocuri vor fi rasculari si multe rascoale in multimi impotriva imparatilor pamintului si multe imparatii vor fi clatinate de aceste rascoale si muti vor pierde domnia, pina zece imparati vor da fiarei domnia si v-a venii ceasul de mijloc al noptii, la a doua straja din noapte. Si jumatate de vreme v-a trece, pina ce dragostea celor multi v-a pierii si pina nu v-a mai fi credinta, pina cind cei de sub Legamint vor huli; Hula acea infricosata! Pocainta lor venita iute si neintemeiata pe nimic, v-a sfirsi in mistuire, atunci vor striga: ,,Unde este fagaduinta venirii Lui? vedeti voi ca DOMNUL nu mai vine!” Si cind cei din casa Lui, vor zice, in al paisprazecea generatie, implinita, neamul acela ce n-a trecut pina nu s-au implinit toate lucrurile, v-a vedea VENIREA Lui si El vine iar, vine la noi, tresaltati de bucurie ca mieii si saltati ca viteii. Cum iese fulgerul, asa de iute vine iar, daca intirzie, asteptati putin, pentru mintuirea noastra zabaveste. Iata vad pe DOMNUL venind si un cer nou si un nou pamint si cetatea Shalemului coborind din norii cerului (din slava) lui Dumnezeu. Cit mai mult dovedit, ve-ti primi la vreme marturia si la timp ve-ti fi instiintati, ucenicul cel mai iubit, are lucrare, cel ce nu moare pina nu vine iarasi din nou: ,,Cuvintul” lui striga: ,,Ioan partas cu voi la necazul cel mare, frate si martor credincios a lui Emanuel!” Amin!