Traduceri și adaptări

Jump to navigation Jump to search
Traduceri și adaptări
de Mihai Eminescu


Dulce cu corp de omăt înecat în păru-i de aur,
Venera zace murind ­ cine o va moșteni?
Ah, în două părți dopotrivă-mpărți bogăția-i ­
Ție: frumsețe ș-amor; mie: durere și dor.

*


Ce cumplit este amorul, deși dulce aparent.
Un tiran, care nu varsă decât sânge inocent.

*


Pallas ­ în Lacedemon ­ văzu pe Venera armată:
­ Aide acum să luptăm, judice Paride-acum.
Venera însă răspunse: ­ Armată mă-nfrunți temerară?
Eu, pe când te-am învins, știi cum că goală eram.

*


­ Cum poți s-omori un colibri, diamant frumos de aer?
Nu e frumos și strălucit, n-ai milă de-a lui vaier?
­ De ce mai flutură și el sclipind o aripă luxoasă?
Natura mea, amicul meu, e ternă, serioasă.

*


Anii fug ­ cu ei viața ­ cu ea totul.
Azi suntem, iară mâne cinis et umbra;
Să-ncununăm a plăcerilor dulci trecătoare
       Cupă de aur.

*


Cine-a făcut din trestii mai întâi și-ntâi un fluier
Și a săpat întâiul verset într-o coajă de copac,
De pe umbră pe părete zugrăvi întâia oară
O icoană. Nu; amorul nu mai e atât de grabnic.
Iară mintea e înceată.