Torentele și oamenii

 

Cu vuiet și zgomot torentele trec,
Și unul pe altul ca-n luptă se-ntrec;
Le place mișcarea ș-a undei lățime,
Le place răceala, ce dă prospețime;
Și oamenii astfel în șir necurmat,
Pe calea vieții se scurg ne-ncetat;
Și cred că au inimi, dar a lor căldură,
Ca torentul rece-i egoism și ură.