Torcătoarea

Sari la navigare Sari la căutare
Torcătoarea
de Johann Wolfgang von Goethe, traducere de Iorgu G. Toma
publicat în revista Viața românească, nr. 10, 1907


Într’o zi torcând la in
— Azi de ce n’ași spune ? —
S’așează, ca din senin,
Lângă mine-un june.

Lăudă — a fost păcat? —
Ce-i plăcu mai bine:
Păru-mi galben și buclat,
Firul tors de mine.

Dar de treabă tot n’a fost,
Eu n’am fost cuminte,
Și s’a rupt, în jocul nost,
Firul tors nainte.

Drept că mult a cântărit
Tortul la măsură;
Dar cu el nu m’am fălit,
Ci-am tăcut din gură.

Când l-am dus la țesător,
Eu simțit-am vina,
Și-mi bătea mai repejor
Inima, blajina.

Iar acu ’n zăduful sec
Merg la ’nâlbitoare,
Și pe baltă când mă plec,
Mijlocul mă doare.

Vai, ce-am tors pe-ascuns, tăcut,
În cămara-mi dragă,
Știe — altfel s’a putut? —
Azi o lume ’ntreagă.