Toamna (Cunțan)

Jump to navigation Jump to search
Toamna
de Maria Cunțan
apărută în revista Sburătorul, anul I, No. 9, pag. 201


Bat în crâng viscole grele
Ploi vuiesc ca apa’n vad,
Prin pustiile vălcele
Frunze’s cântecele mele
Vântu’și bate joc de ele
Cine știe unde... cad —

Florile-au trecut de brumă
Și sămânța a’nghețat,
Du-mă și pe mine, du-mă
Viscole urmat de brumă,
Și mă culcă’n pat de humă
La o margine de sat.

Taina ’ndemnurilor bune
Va ști locul unde zac,
Va cădea ca prin minune
Vr’o sămânță și va pune
Încordatei mele strune
Pe movilă vre-un copac.

Unde-i boltă de verdeață
Nu e moarte nici pustiu,
Când va răsări din ceață
A luminei dimineață,
De cântarea ei măreață
Tot frunzișul va fi viu.