Toamnă vopsită

Toamnă vopsită de Emil Gulian

Duh de basm : Poeme / București : Institutul de Arte Grafice „Luceafărul”, 1934, pp. 8-9

La casa albă, unde știu că ești,
Când te caut toamna
Dintre îngeri lipsești.

Aștept în zadar întorsul norocului
La casa unde știu cheia locului.
Toamna vopsită a ferecat poarta
La cămara în care
Mi-am închis soarta,

În țara sărutului duc vis încins,
Stă pomul în poartă
De toamnă aprins.

Moale beteală cade pe ramuri,
Frunze tânjesc la asprele geamuri,
Aurul rece pătează perdeaua,
Fotoliile toate și-au ros catifeaua.

Numai în vis aleasă-ai rămas,
În orice toamnă gând trist să las.