Timpanul

Jump to navigation Jump to search
Timpanul
de Gelu Vlașin


parcă
nici câmpul
nu mă mai cuprinde
și nici tu
nu te mai rostogolești
ca o lavă
înghețată
peste pustiul
din sufletul meu
și parcă
nici cuvintele
nu-mi mai despică
timpanul
frunza viței de vie
ca o pată
verde
pe creierul meu
rătăcitor