Tibi mare

 

Atâția ani își strecurară convoiul lor pierdut de clipe
Din ziua când ne despărțirăm de șoapta-ți ademenitoare,
Și azi același demon bate deasupra noastră din aripe,
Păgâna patimă flămândă tot mai sălbatică ne doare...

Curând iar vom veni la tine striviți de vechea-mbrățișare
Să oglindim același vifor în larga-ntindere albastră,
Și să-ntrebăm un val, să spuie: ce e mai sfântă și mai mare,
E veșnicia ta de unde, ori e eternitatea noastră?