Te-nșeli

 

Te-nșeli de crezi că plâng de porunceală
Ca pesimiștii plăzmuiți de modă,
Când toți de la opincă pân la Vodă
Se vaetă bolnavi de nici o boală.

Te-nșeli, când vezi că fac adesea hazuri,
Auzi că râd și crezi că-i veselie,
Adesea cel ce stă la țărm nu știe
Cum largul mării geme de talazuri.

Adesea când ne doare vechea rană,
Și ardem de durere năbușită,
Cu zâmbete pe buza-ngălbenită
Vicleni noi înșelăm lumea vicleană.