Tardivitate

 

Odată un boier mergea cu țiganul său de casă pe un drum strâmt. La o cotitură se-ntâlnesc cu un șir de care foarte împovărate:

— Dați-vă-n lături, mă! strigă țiganul țanțoș. Dați-vă-n lături să treacă boiarul!

— Dați-vă, voi — răspunde un țăran — că nu sunteți împovărați.

— Trage-le, mă! zice boierul.

Țiganul nici una nici două, șart! cu gârbaciul în om. Sar oamenii toți, și țin’te nene: tăvălesc pe boier și pe țigan de mama focului, îi lasă snopiți bine-ntr-o parte, trec cu carele și-și văd de drum râzând.

Tocma-ntr-un târziu se scoală de jos țiganul ostenit și se scarpi-nă-n cap:

— S-a dus, boiarule?

— S-a dus, ticăloșii!

— Nu se mai vede nici unul?

— Nu!

— Atuncea, hai să-i înjurăm și noi!

Așa și Epoca — ne amenință regulat cu sarcasme pentru a treia zi după-nfierbințeală.