Tîrziu (Gorun)

 

Ți-aduci aminte cîteodată,
Cînd stai cu sufletul pustiu,
De-o vorbă-n seamă nebăgată
Odinioară, și-ngropată
În al trecutului sicriu.

Ți-aduci aminte și ai vrea
Ca cineva să ți-o mai spună,
Și înc-o dată-n voia ta
Să poți de dînsa asculta
Și nu de mintea ta nebună.

Și eu ades cînd stau așa
Cu gîndurile-n rătăcire,
Aud un glas: „O nu pleca,
Aici e fericirea ta,
Departe-i jale și-amăgire…“

Ți-aduci aminte cîteodată,
Cînd stai cu sufletul pustiu,
De-o vorbă-n seamă nebăgată
Odinioară, și uitată —
Ți-aduci aminte… prea tîrziu.