Sursă:I. L. Caragiale, Restituiri, Cluj-Napoca, 1986

Volumul „Restituiri” (Cluj-Napoca, 1986) conține articole de ziar, note, și editoriale ale lui Ion Luca Caragiale, publicate în ziarele Alegătorul liber (1875/1876), Unirea democratică (1876/1877), Voința națională (1885), Constituționalul (1889) și Gazeta poporului (1895).

Textele au fost preluate din fondurile Bibliotecii Academiei Române de către Marin Bucur. În această ediție el a realizat câteva modificări și a stabilit câteva convenții, după cum urmează:

Textele neintitulate poartă drept titlu, trecut între paranteze drepte, cuvintele din primul paragraf. Editorialele localizate și datate (d. ex. București, 20 august 1877) au fost la rândul lor subtitrate în același mod.
Textele sunt în majoritate nesemnate, dar acolo unde acestea prezintă un pseudonim sau niște inițiale, ele au fost păstrate întocmai în text.
Greșelile de tipar (punctuație, ortografie, litere scăpate sau diferite) au fost corectate tacit.
Grafia epocii, care dădea cuvinte precum preçiu, pênĕ, façiă, fòrte, a fost abandonată.
În schimb inconsecvența în scrierea unor cuvinte, cum ar fi reacția/reacțiunea, opoziția/opozițiunea, desicur/desigur, tutulor/tuturor, a fost păstrată întocmai, pentru a sublinia procesul de formare a limbii române moderne. La fel au fost păstrate paralelismele budget/buget, diferență/diferință, rezolvit/rezolvat, excelat/escelat, pretest/pretext, almintrelea/alminterea, esterne/externe, fals/falș formele graiului muntenesc vază, crează, aia, asta și pronumele de politețe în formă prescurtată: d-l, dd., d-nia, d-sa, d-nia lor etc.
Au fost păstrate o serie de forme particulare ale cuvintelor, specifice lui Caragiale: înrâuire în loc de înrâurire, cestiune în loc de chestiune, onor. în loc de onorata/onoratul, onorabila/onorabilul.
S-a utilizat ortografia valabilă în anul apariției volumului (1986) ceea ce înseamnă, pe lângă modificările aduse formei originale, folosirea lui î și sînt. Formele de genitiv-dativ precum muncei, epocei, politicei au fost adaptate după aceleași reguli ortografice, devenind muncii, epocii, politicii.