Sunt file în cartea sufletului

 

Sunt file ’n cartea sufletului tău
Pe care tu nici când nu le-ai întors.
Pecetluite-s de un geniu rău?
Și-acolo poate-i viața-adevărată,
Acolo-i fericirea ne ’ncercată
Ce din fuiorul Zînelor s'a tors!
Înstreinat de propria-ți comoară
O plângi, fiindcă simți că ți-e furată.
În tine-o ai, — și totuși nu ți-e dată:
Ca o nălucă lunecă ușoară:
Trăești în viitor un azi himeric
Și-l cauți ca pe-o umbră ’n întuneric!...

Sunt pagini dureroase și sterile
Ce-ți stau mereu deschise înainte:
Ursit ești să citești aceleași file
Să te înghețe-aceleași reci cuvinte.
Dar iată, vine ’ncet o adiere
Așa ușor, — abia o simți pe față...
Și filele se ’ntoarnă în tăcere
Spre dulcea și adevărata viață!
Uimit te ’ntrebi, de ești tot tu, cel care
A suferit în nopțile vegherii?...

Dar pentru câți nu stă în nemișcare
De veci ne ’ntoarsă, pagina durerii!