Sub farmec de lună

Sub farmec de lună de Alexandrina Mihăescu

O, lasă brațul sub al meu
Sa mergem împreună
În valea verde la pârâu
Sub farmecul de lună!

De lume-acum să nu-ți mai pese
Căci nu e să ne vază;
Doar luna printre frunze dese
Azvârle câte-o rază.

Vom merge singuri-singurei
Sub bolțile umbroase
Și-anina-voi flori de tei
În păru-ți de mătase.

Va trece luna prin stejari
În calea ei, uitată;
Iar eu privind în ochi-ți mari
Visa-voi fermecată.

Sub teiul sfânt ne-om-așeza
Pe iarba rourată;
Pe-o dezmierdare noi ne-om da
Viața noastră toată.

1892 Iulie.