Strofe pentru foc

 

Când Prometeu te-a smuls din mâna atotputernicului Zeu,îmbogățind cu-o jertfă nouă altaru-arhaicelor mituri, el n-a știut că ― drept răsplată ― în urma lui, alt Prometeu îi va reduce sacrificiul la o... cutie de chibrituri...

Deși-ai rămas același veșnic, nu ești același niciodată și nici nu porți același nume când construiești sau când distrugi sau când ― trăindu-ți moștenirea fatală și ne’nduplecată ― presari în urma ta blesteme sau faci să ți se-nalțe rugi...

Nu ești același niciodată...
Nici când despici copacii-n două, nici când pătrunzi din
casa-n casă, amenințându-ne avutul, și nici când ― strânși în jurul vetrei ― ne dai ades prilej și nouă să stăm de vorbă cu bunicii, cu morții scumpi și cu trecutul...

Și totuși tu ești deopotrivă și cobea noastră, și norocul.
Și-oricare-ar fi voința Celui de Sus, te binecuvântăm, deși din darurile vechii mitologii tu singur ― Focul ― nu ne-ai fost dat de bunăvoie și-a trebuit să te furăm...