Strofe improvizate lui C. Rolla

 

Din zi în zi pădurea bătrână se rărește !
Azi un stejar, mâini altul, pe rând se prăbușește,
Și largi poiene triste rămân în locul lor.
Cu ei cad mii de cuiburi ce, vesel, pe sub ceruri,
Formau o lume-ntreagă și plină de misteruri,
Și plină de-armonie, și plină de amor !

Așa din stolul nostru de oameni cu tărie
Ce-au scos această țară din umbră, din robie,
Păstrând credința sfântă în viitorul ei,
Azi unul și mâini altul se duc din astă lume,
Lăsând amar și doliu în sânul bietei mume
Și mari și largi pustiuri lăsând sub ochii săi.

Acum îți veni rândul și ție de plecare,
O ! Rolla, fiu energic al țării, suflet tare,
Pionier de frunte printre pionieri.
Ferice-acum de tine, căci ai să găsești iară
Pe Negri și pe Cuza și alți pribegi din țară
Care-au aprins făclia măreții reînvieri.

Triumf ceresc e moartea când moare muncitorul,
Urmașilor din lume lăsând brăzdat ogorul
Și cu-o verdeață vie de-a lung acoperit.
Rodește munca-n urmă-i și râde holda-n soare,
Iar cei rămași în viață admir pe cel ce moare
Zicând : Pentru-a lui țară trăit-au ș-au murit !

Gădiniți, ianuarie 1878