Spleen (Fondane)

Jump to navigation Jump to search
Spleen
de Benjamin Fondane


Și sufletul, în gheara beznei, țipă:
Zadarnic bați în mine ca-ntr-o poartă,
strigoi cu ochii roși ai vremei; spartă
tăcerea bate-n clopote o clipă.

O, dac-un vis ciudat, ca o aripă
ar rătăci ca-ntr-o vioară moartă
în mine cel afurisit de soartă,
bătut de lepră și lovit de gripă.

Atunci, amic cu ploaia și cu vântul,
pleșuv de bucurie și de viață,
voi integra, ca-n Început, Cuvântul.

Și-apoi, ca orice veselă paiaț㠖
vreau să-mi destram și sufletul, și cântul,
și oasele – ghem animal de ață.