Spitalul amorului (1852)/2/Decât ruda și vecinul

 

CÂNTEC ȘI HORĂ.

Decât ruda și vecinul,
      Leliță, leliță,
Mult mai bun este streinul,
      Leliță: și c.l.
Că ruda te necăjește,
Și vecinul te vorbește,

La o vreme când îți pasă
Vecinul te mai apasă,
Spune tot, și ce nu vede,
Și face de-i să crede.

Ruda iarăși n-are milă,
Să te vază îi e silă,
Și la nevoie te lasă,
Nu-ți dă niți pe lângă casă.

Iar streinul îți zâmbește,
Din inimă te iubește,
La nevoie te ajută,
Te mângâie, te sărută...

Dacât un tată ș-o mumă
să te certe de o glumă,
Mai bine-o vecină bună
Că te plimbi cu ea-npreună,

Seara pe lună de mână,
Când și când în săptămână,
Din casă până-n grădină
Cu vorbă dulce și lină,

Și-ți spune doă, trei glume
Cum ți-este mai drag pe lume,
Ș-îți pune o pernioară
Să șezi pe prispă afară.

Cât să șezi cu ia-mpreună
Nu te-nduri de vorbă bună,
Că inima nu te lasă
Să o lași să pleci acasă.

Fie noaptea cât de mare
Că tot mică ți-să pare,
Trece-ngrab ca o nălucă,
Ziua la ea te apucă.

Și când paza să răvarsă
Te duci mulțămit acasă
De plimbare, de ședere
Și de dulce mângâiere.

---