Spitalul amorului (1852)/1/Tu ești lumea tu-mi ești viața
Tu ești lumea, tu-mi ești viața,
Tu ești or ce scump al meu,
Toate-acestea fără tine
Nu-mi pot face de cât rău.
Nemurire, vecinicie,
Și or ce desprețuiesc,
Căci fericea-n toate aste
fără tin' n-o priimesc.
De ești înger sau un demon,
Nu știu ce să hotăresc,
Că tot bunul și tot răul
Eu în tine îl găsesc.
Tu mă apropii de tine,
Tu-mi înspiri foc de amor,
Tu mă înpingi din înainte-ți
Cu un chip defăimător.
Eu mă sfârșesc pentru tine
Te ador ca pe un Zeu,
Și tu-n loc d-a recunoaște
Nu-mi plătești de cât un rău.
G. C.