Spitalul amorului (1852)/1/Copiliță fragă
CÂNTUL AL 20-lea.
1.Copiliță fragă!
Ești destul frumoasă,
Și îmi ești și dragă
De când te-am văzut;
Te văz și spre mine
Căutând și spre mine
Și că porți în tine
Dor, sânt încrezut.
Însă dragă jună
La a-mea placere
Ș-alte să-npreună
Nu numai frumseți:
Inima-mi consoartă
Simțitoare cere
Nu dragoste moartă,
Simple tinereți.
Eu voi și virtoasă
Cu statornicie,
Voi și credincioasă
În tot pasul ei;
Nu voi neci modistă
Fără timp să fie
Și să o văz tristă
Cânva-n ochii mai.
Voi să-mi înțeleagă
Zisele cuvinte
Ș-inima s-o tragă
Ale asculta;
Voi să se unească
La un duh cu mine,
Și să nu voiască
Ce mă va-ntrista;
Cer iconomie
La toate în casă
Să-mi urmeze mie
Și pe gustul meu;
Nu voi când nu-mi place
La plimbări să iasă,
Ci când o va face
Să voiesc și eu
Când mă ia pe mine
Să-mi uite părinții,
Rude mai puține
A o vizita,
Frați surori să lase,
Ș-ami urma voinții
Într-ale lor case
Rar ai cerceta;
Când îmi vin amicii
ale da onoare,
Chiar și pe mai micii
Bine a-i trăta,
Să aibă blândețe
Către senitoare,
Ș-a ști să le-mvețe
Cum a-se purta;
Voi și mai voi încă
A simți dulceața.
Cele ce mănâncă
A ști cum se fac;
Câ or în ce casă
Ce ține viața
Totul e o masă
Ș-un cuvând pe plac,
Voi să se pătrunză
De compătimire
Și să nu-mi păspunză
Care mă rănesc;
Când mă vene-n față
Cu vre o mâhnire,
Blând și cu dulceață
A-mi vorbi voiesc.
Voi a-se încrede
La a-mea purtare,
Și pănă nu vede
A nu bănui:
Cum și ea d-or cine
Va avea-ncercare,
Voi nimic de mine
A nu tănui;
Aste-s de la Damă
De bărbat dorite,
Și băgând de seamă
Grele nici nu sânt:
Aste dar talente
Îmi sânt fovorite,
Ș-aste sentimente
Sufletu-mi încânt;
Totul dară este
Dragă copiliță;
Ca să vei aceste
Ale consfinți:
Dau atunci și mână,
Dragă figuriță,
Ca să-mi fii stăpână
Și a mă-nsoți
G. I.