Spitalul amorului (1852)/1/Când auz cucul din luncă

 

Când auz Cucul din luncă
Mă îndeamnă tot spre ducă,
Cucul cântă stând pe nuc
Și mă-ndeamnă să mă duc.

Cucul cântă, îmi urează
Și spre ducă mă-ndemnează,
D-ași ajunge mai curând
Unde îmi stă tot în gând.

Să-n caăec cal cum îmi place,
Inima să mi-se-mpace.
S-auz calul sforăind
Și din pinteni zornăind.

Să încing o săbioară,
Care-mi va fi soțioară,
Soțioară d-ajutor,
Credincioasă și cu dor.

Soțioară pân la moarte,
Eu de ea nu m-oi desparte,
Auzi dragă, ori n-auzi?
Ori n-ai gură să răspunzi?