Spitalul amorului/1 (1852)/Vai Aleo măicuță dragă

Către domnii poeți Spitalul amorului sau cântătorul dorului de Anton Pann
Vai! Aleo! Măicuță dragă!
Of dragoste sburătoare


SPITALUL AMORULUI
sau
cântătorul dorulul




doftorița și bolnavul.


Bolnavul.


Vai! Aleo! Măicuță dragă!
Îmi răpui junețea fragă,
Trupul mi e în pară-ntreagă,
Dorul în Pământ mă bagă.


Doftorița.


Spune-miți Băiete dorul,
În ce loc îți este zorul?
'Ț-ai scrântit Mâna, Piciorul,
Ori mi te doare căpșorul?


Bolnavul.


Aleo! Maică nu e bine,
Ce rău dete peste mine!
Ce pârjol în Trup îmi vine!
De să-tinde și prin vine.


Eu adăst ca să se taie,
Iar un dor, o vălvătaie
Mă coprinde cu văpaie
Și mă arde ca o Paie.


Zioa nu-mi e cu odină,
Noaptea Pieptul îmi suspină,
Nici o clipă nu-mi alină,
Mă trudește, mă leșină.


Aleo! Vai ce o să fie!
Par că-mi vine nebunie
Să dau fugă prin câmpie
Și să mă duc prin pustie.


Uneori când mă încinge
Până la ficați m-atinge,
Și un rău parcă mă-mpinge.
Să m-apuc în râu d-al stinge.


Îmi vin niște gânduri rele,
Cugete urâte, grele
Și să luptă între ele,
Mă scot din mințile mele


Aleo-leo Măicuță Stană
L-astă boală rea, dușmană
Dă-mi o leacă de buriană,
fă-ți cu mine o pomană.


Ori fă-mi alta, gemi ai face,
Cum vei ști și cum îți place,
Să-și dea gândurile pace,
Care mă împung ca ace.


— Măi băiete, băiețele!
boala-ți este chiar din ele,
Ai călcat pe ceva rele,
Și-ți vin aste gânduri grele.


Dar stăi! Mama să-ți descânte,
Degetu-n Apă să-m plânte,
Dorul să-ți-l desfierbânte
Gândul să nu te frământe.


Fugiți gânduri blestămate
Și cugete necurate,
Mergeți în pustietate.
Prin Munți, prin Văi depărtate.


Fugiți gânduri de descânturi,
Mergeți în alte pământuri,
Răsipiți-vă în Vânturi,
În Mări și-n alte adâncuri.


Veniți gânduri ușurele
Din Grădini din floricele,
Goniți cugetele rele,
Să se ducă să se spele.


Fugi, piei dor te prăpădește,
De stânci, d-arbori te lovește,
Sparge-te te răsipește
Și p-ast june liniștește.


Ieșiți voi gânduri urâte
Din Cap din Creeri vârâte,
Negre și posomorâte,
Fugiți mergeți amărâte.


Veniți voi cugete bune,
Și intrați în acest june,
Nu-l lăsați că se răpune
De al dorului cărbune.


Faceți-vă Alifie,
La pana lui doftorie,
Mpțiu! Leacul fie, nu fie,
Colacul Babi se știe.