Spitalul amorului/1 (1852)/Către cititori
| Spitalul amorului sau cântătorul dorului de Anton Pann Către cititori |
Către domnii poeți→ |
Socotesc că nu fără cuviință am
întitulat această Ediție «Spitalul
Amorului» căci, în coprinderea-i nu
veți vedea decât plângeri de Inimi
rănite, suspinuri de Piepturi săgetate,
tânguiri de dureri cumplite, ohtări și tot
felul de văitări din pricina Amorului:
Întocmai ca într-un Spital în care
se află mulțime de Ostași loviți în bătaie și răniți de tot felul de Arme,
carii își arăt ranele și își spun
durerile, cerând ajutorul Doctorilor.
Pentru că acest Amor, Copil nebun, fiu
al Venerii, răzgâiat d-a sa mumă și
crescut zburdalnic în mână cu Arc și
Săgeți, cu ne astâmpăr petrecându-și
timpul tot d-a una ca cu niște jucărele
întinde Arcul și aruncând Săgeți în
toate părțile, răzbește și pătrunde
Inimi de tot felul de vârste; fără
ase rușina, de bătrâni, fără a se teme
de viteji, fără ase sfii de filosofi,
fără să aibă milă de tineri, și chiar
de săraci, săgetează Piepturile, le
înflăcărează sângele, și atât îi
aruncă în călduri grozave, în cât mulți
își zmintesc simțirile și se pomenesc ca cei lunateci în somn, și chiar
deștepți vorbind aiurea, neștiind cum și
către cine. Ba încă unii rămân
zmintiți pentru tot dauna, fără ași mai
putea găsi leacul, și din Spitalul
Amorului ajung în Spitalul nebunilor (la
Balamuc); alții cad în Melanholie și
încet încet se topesc și își
sfârșesc viața; alții iar, ca muierile care
se bocesc la morminte, prin cântece își
ușurează durerile, ca prin niște Rețete
potrivit după chipul și asemănarea
patimii, drept Erguri și Alifii: pentru că
în Spitalul Amorului numai as-fel de
Doftorii alină durerile.
Priimiți dară acest Spital al Amorului și preumblându-vă într-însul veți vedea mulțime de nenorociți tânguindu-se în dureri, pe carii nedefăimându-i să luați de pildă patimile lor și să vă păziți a nu încăpea într-însele.
editorul.