Spiritul creator

Jump to navigation Jump to search
Spiritul creator
de Garabet Ibrăileanu


1. A fi adevărat poet însemnează a simți. Simțirea se produce prin impresiuni din lume. Lumea azi e plină de nenorociri, impresiunile vor fi dară dezgustătoare. Ceea ce va simți poetul va fi trist. Așadar, tonul scrierilor unui adevărat poet va fi trist.

2. Dacă un geniu își aruncă cugetarea cu două veacuri, de pildă, mai înainte de cugetarea veacului său, atunci la orice moment un geniu își aruncă cugetarea cu două veacuri înainte, așa că, după o trecere de două veacuri, cugetarea geniului e aruncată peste alte două veacuri și tot așa mai departe.

3. A spune că un scriitor are mult de spus e tot una cu a spune că e sincer. Sinceritatea, aceasta e însușirea cea mai mare și mai simpatică a unui scriitor, când are și altele. N-am să uit niciodată cum caracterizează Taine pe Alfred de Musset: „C'etait plus qu'un počte, c'etait un homme".

4. ...a scrie este a avea deprinderea de a grupa elementele psihice în jurul ideii sau tendinței dominante (tema, subiectul), deprindere pe care n-o are necărturarul.

5. Evoluția unui scriitor repetă adesea istoria literaturii țării sale, după cum aceasta repetă istoria literaturii universale.

6. ...este cu neputință și, dacă s-ar întâmpla, ar fi imoral, ca un om eminent să se mărginească numai la activitatea literară, care este un lux și, ca toate luxurile, numai atunci permis când cineva are la îndemână un prisos de energie neutilizabil în lucrurile practice ale vieții. Din această cauză omul de litere trebuie să fie și un luptător social.

7. ...scriitorul se naște pesimist ori optimist, cerebral sau pasional, subiectiv ori obiectiv etc. ... Izbutește, dacă se naște într-o lume cu același fel de a simți. Și, desigur, într-o oarecare măsură e influențat de mediul în care trăiește, cum și acest mediu, la rândul său, e influențat de scrisul lui. Iar dacă nu găsește mediul prielnic, atunci nu e gustat, citit, lăudat și consacrat. Se poate însă ca, după moartea lui, să vină o generație care să-l priceapă. Atunci e dezgropat, selectat -- gloria lui e postumă.

8. ... când în scriitor va răsuna ecoul nefericirii mai multor clase, când nemulțumirile îi vor veni pe mai multe căi și când, la aceste nemulțumiri cu caracter „egoist", se vor adăuga și durerile altora, atunci în el va vibra toată durerea vremii lui.

9. Artiștii, când se apucă de „creat", sunt cuprinși de un sentiment care-i paralizează -- teama că nu vor corespunde exigențelor excesive ale criticii (...). Idealul, pus prea sus, strecoară în suflete un sentiment de deznădejde, care uneori poate ajunge până la renunțarea, din capul locului, la lupta de a te ridica până la el.

10. Actul creației poetice arată mai bine decât orice cât e de complex sufletul omenesc și ce rol are inconștientul în viața sufletească.

11. Scriitorul mare place mai mult decât cel mic, pentru că, am văzut, e mai... mare.

12. Un poet, dacă nu are o calitate prin care întrece pe ceilalți, nu e poet de rasă.

13. Scriitorul adevărat nu se amestecă în genuri nepotrivite temperamentului său. Clasicul nu obișnuiește să zugrăvească incendiile apusului, nici romanticul nu se încumetă să „descoase" discursiv sufletele.

14. Adevăratul creator este până la un punct iresponsabil de creația sa, pentru că este dominat de ea. El numai o stilizează. Personajele se nasc și, mai ales, se dezvoltă după voia și firea lor proprie.

15. Este imposibil de definit cu adevărat un artist sau opera unui artist. Esența, ceea ce formează nota specifică a operei unui artist, este un sunet unic, pe care ar trebui să-l exprimi într-o singură formulă. Criticul cel mai pătrunzător și mai sonor la opera unui artist, un Sainte-Beuve ori un Lemaître, dau târcoale (să mi se ierte expresia), se apropie, dar nu pot prinde într-o formulă ceea ce e un artist și-l deosebește de toți ceilalți.

16. Fiecare gen, fiecare sensibilitate, fiecare reacție la realitate are, în literatură ca și în toate artele, dimensiunile sale. Nu se poate concepe un Merimée autor al unui număr de nuvele egal cu al lui Maupassant. Nu se poate concepe un Leopardi autor al unui număr de volume egal cu al lui Hugo, chiar dacă Leopardi ar fi trăit optzeci de ani. Nu se poate concepe o pictură de concentrare ca a lui Leonardo da Vinci, etalată pe-atâtea pânze ca a lui Rubens, chiar dacă Leonardo, care a pictat patru ani zâmbetul Giocondei, s-ar fi consacrat numai picturii.

17. Poeții au, în adevăr, un dar. Nu e nimic mistic în concepția mea. E simpla constatare că în ei, mai ales în ei, și mai ales în marii poeți romantici, omul de toate zilele e cu totul altul decât celălalt din ceasurile rare, dacă voiți -- întrebuințând termenul foarte figurat! -- din ceasurile când e „posedat".

18. Oricare categorie umană, când e reprezentată printr-un poet adevărat, aduce în literatură sensibilitatea ei specială, îmbogățește așadar literatura cu o sensibilitate nouă.

19. ...expresia unui adevărat poet va fi mereu în cea mai strânsă concordanță cu stările de suflet, nu numai din punct de vedere noțional, ci și din punctul de vedere al sonorității.

20. Se poate spune că dintre doi scriitori cu un egal talent nativ, acela va fi mai mare, în opera căruia se va simți mai puternic sufletul poporului și se vor oglindi mai bogat și mai bine realitățile vieții naționale.

21. Un poet nou vine cu un fond nou și cu un stil nou. Dar fondul și forma sunt numai două fețe ale aceluiași lucru, văzute din două puncte de vedere deosebite. Ceea ce este obscur în formă (vorbim de poeții adevărați) este obscur pentru că ni-i străin fondul, pentru că ceea ce spune poetul nu poate găsi ecou în sufletul nostru, pentru că -- cu un termen pedant, dar just -- nu avem cu ce apercepe ceea ce spune el.