Speranța (Alexandru Macedonski)

 

Cărarea vieții e scurtă foarte
Și cresc în prafu-i ciulini și ghimpi;
Suspine, lacrimi, dureri de moarte,
Ne vine-n parte în orice timpi!
Însă ca roua căzând pe floare,
Pe când e traiul mai turburat
Avem Speranța mângâietoare
Ce deznorează ceru-norat...
Vesel,
Vesel,
Vesel,
Fruntea cu raze mi-a coronat!

Adesea soarta ne-asuprește,
Și mulți n-au pâine pe-acest pământ
Dar ad Speranță care-i hrănește,
Care-i mângâie pân' la mormânt!
Ea le e mamă și-n brațe-i strânge,
Le șterge ochiul de lacrimi plin
Și cum o strigă acel ce plânge
Pe loc răspunde l-al său suspin!
Vesel,
Vesel,
Vesel,
Pe aripi late ne poarta lin!

Pătrunde-n temniți printre zăvoare,
Și înauntru cum a pătruns,
Aduce raze, parfum și soare,...
Dulce Speranță, tu mi-ești de-ajuns!
Orice durere e fugărită.
Când îmi apare chipul tău blând!
El mă ferește de orice ispită
Înseninându-mi suflet și gând!
Vesel,
Vesel,
Vesel,
Pe-a vieții cale eu trec cântând!

Temnița Văcărești, 1875 Maiu.