Spadă și corăbii

Jump to navigation Jump to search
Spada și corăbii
de George Coșbuc


Și eu, și-acei, ce pe a vieții cale
De patru ori făcurăm drum mai lung
Decât al tău, mai pot spera s-ajung
Sa vad pe culmi izbândă vieții tale?
Tu crești acum voinic, și Dumnezeu
De nu-i mâhnit pe noi ca sa ne bată
Cu ce-a știut mai aspru el vreodată
Sa bat-un neam, - vai, neam roman al meu,
De ce chiar tu sa ai o judecata
Asa de grea? - de nu-i mâhnit pe noi,
Cu bine-ți va spori-ndelung și anii.
Cu brat voinic iți vei opri dușmanii
Și-n lupte vei conduce-oștași eroi.
Visam și noi, visam de mult voinicul
Ursit sa scape-o fata de-mpărat,
Cum Făt-Frumos ursit a fost s-o scape.
El iar o sa ridice-n neam furat
De-ai săi dușmani, și-aproape aruncat
Sub bulgarii-nmormantătoarei sape.
Veni-va el și peste munți și ape
Sumet va stăpâni în vest și-n est
În inima-mi o știu, o știu eu bine!
...
Și va veni și-un timp dorit,
Când cele-nguste-și vor mari cuprinsul,
Când cele ce-au fost jos vor fi-ntr-adinsul
Și nu ne va-ngrădi-n puteri învinsul
Șirag de munți.