Sora contrabandierului

Jump to navigation Jump to search
Sora contrabandierului[1]

poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri


Frunză verde de granate,
Am avut un Toader frate
Ș-a trecut în ceea parte
Cu trei tencurele-n spate.
Iar cazacii l-au zărit,
L-au zărit, l-au urmărit,
Și l-au prins și l-au legat,
Și-n carantină l-au dat
De mi-l țin jos răsturnat,
Nebăut și nemâncat!
Legături i-au pus de in
Ca să-l ducă la Hotin,
Și să-l judece rusește
Și să-l bată căzăcește!
Bate vântul de la Prut,
Inimioara mi s-a rupt.
Bate vântul despre zori
Și mă umple de fiori.
Bate vântu-n miez de noapte
Și-mi tot pare c-aud șoapte;
„Decât m-ar băga la oaste,
Mai bine-aș zace pe coaste,
Decât în oastea rusească,
Mai bine-n cea românească.
Domnică, drăguța mea,
Mult bine mi-era la ea,
Că-mi așternea la răcoare
Și mă-ntreba ce mă doare.
Vai! român, de capul tău
Cum te-ajunse ceasul rău[2]
Și n-avuși măcar un frate
Ca să-ți cate de dreptate,
Să umble cu cărțile
Să-ți scoată dreptățile.
Dă, Domnico, pe murgul
De-mi deschide butucul.

  1. Aceasta doină este compusă de o tânără țărancă, anume Domnica din satul Crăiniceni
  2. Cum te-ajunge ceasul rău.Vezi nota 3 din balada Miorița și balada intitulată Ceasul rău din Doine și Lăcrimioare.