Sora contrabandierului
Sora contrabandierului[1]
poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri
- Frunză verde de granate,
- Am avut un Toader frate
- Ș-a trecut în ceea parte
- Cu trei tencurele-n spate.
- Iar cazacii l-au zărit,
- L-au zărit, l-au urmărit,
- Și l-au prins și l-au legat,
- Și-n carantină l-au dat
- De mi-l țin jos răsturnat,
- Nebăut și nemâncat!
- Legături i-au pus de in
- Ca să-l ducă la Hotin,
- Și să-l judece rusește
- Și să-l bată căzăcește!
- Bate vântul de la Prut,
- Inimioara mi s-a rupt.
- Bate vântul despre zori
- Și mă umple de fiori.
- Bate vântu-n miez de noapte
- Și-mi tot pare c-aud șoapte;
- „Decât m-ar băga la oaste,
- Mai bine-aș zace pe coaste,
- Decât în oastea rusească,
- Mai bine-n cea românească.
- Domnică, drăguța mea,
- Mult bine mi-era la ea,
- Că-mi așternea la răcoare
- Și mă-ntreba ce mă doare.
- Vai! român, de capul tău
- Cum te-ajunse ceasul rău[2]
- Și n-avuși măcar un frate
- Ca să-ți cate de dreptate,
- Să umble cu cărțile
- Să-ți scoată dreptățile.
- Dă, Domnico, pe murgul
- De-mi deschide butucul.