Sonete antimusicale

 

I

Ah, pentru-a suta oară iar „Traviata”!
În dreapta iarăși Marșul din „Profetul”!
În stânga, „Walzertraum”! Iar, sus, poetul
Cum vreți să dee manuscrisul gata?!

Dar dac-ar fi să scriu „Mahabarata”?
Eu care nu-mi pot scri măcar sonetul?
Nu mi-ar ajunge nici cât trăi bietul
Bunicu-meu, bunica și cu tata!

Nu pot să scriu, să dorm, nu-mi aflu loc..,
Ah, pentru ce nu sunt un diplodoc:
Ce proașc-aș da cu coada prin orhestre...

De nu vrei să m-asvârlu pe ferestre,
Fă, Dumnezeul meu, un hocus-pocus
Și schimbă-mă pe-un ceas în diplodocus!

II

Pe-un afluent al râului Iordan
Stetea a Ierichonului cetate
Cu ziduri tari și turnuri crenelate
Ce-a fost de mulți asediată-n van.

Dar nu mi-aduc aminte în ce an
Veni în fruntea unei mari armate
Un șef de orchestră Josua, sau poate
Un alt ales al neamului jidan

Și când văzu că nu-și ajunge scopul
Nici cu berbecii, nici cu târnăcopul,
A poruncit la toți: „Strigați, măi, ho!

Suflați în surle tare, cu avânt!” —
Și — bâlbâdâc! — cetatea-i la pămînt...
...De n-aș păți ca tine, Iericho!