Sonet I (Ronsard, Ciorănescu)

Sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Ioan Ciorănescu

Traducere a sonetului XXIV din „Le Second Livre des Sonnets pour Hélène (1578)”, publicată în revista Universul Literar, an. XLII, nr. 2, din 10 ianuarie 1926.

Când ai să fii bătrână și când vei sta acasă
Torcând ațintindu-ți spre foc ochii căprui
Citind versuri de mine pe gânduri ai să-ți spui:
Ronsard mă preaslăvise pe când eram frumoasă.

Si n-o să ai in jurul tău nici o servitoare
Care prinzând de veste de-un lucru-atât de rar
Să nu tresară grabnic la numele: Ronsard
Ce-a vrut să-ți facă fala pe veci nemuritoare.

Ci eu voiu fi in țărnă o palidă stafie.
Sub mirți, neturburată odihna o să-mi fie
Când tu bătrână, ’n minte trecutu-o să-ti înșiri.

Si-ai să regreți iubirea si recele-ți dispreț.
O n-aștepta, ci pune doar pe iubire preț:
Culege cât e vreme ai vieții trandafiri.