Sonet (Nicolae Nicoleanu, 1)

 

Cel ce caută plăcerea într'a binelui iubire
Și curajul a combate pentru cel nenorocit,
Voluptatea sufletească într'o nobilă gândire,
Acela, numai acela poate zice c'a trăit

În amor găsind și doliu, în amor și fericire
Și 'n privirea faptei bune farmecul ochilor săi,
Nu se teme nici-o-dată d'a vrăjmașilor lovire,
Prin amor fiind mai forte și mai mare decât ei.

Suferința poate 'nfige ghiara sa cea 'nveninată
P'al meu sîn cuprins de flăcări, — nu voiu plânge nici-o-dată,
Căci sălbaticul meu suflet râde de nefericiri.

Dar când peptul inocenții de infami se va desface,
Ochii mei atunci în sânge flacările vor preface
Ș'al meu braț se va deschide cu teribile loviri.