Sonet (Minulescu)

 

În țara mea, tot cerul pare-o pată
De sânge, scurs din rana unui soare,
Ce-abia-și deschide ochii-n zări; și moare
Ca cei mușcați de-o gură-nveninată!

În țara mea, pe marea frământată
În aiurări de vânturi funerare,
Nu vezi plutind corăbii albe-n zare
Purtând pe bord plecații de-altădată!...

În țara mea nu-s flori ca-n altă țară
Și cântece de dragoste nu sunt;
Și-n țara mea ― tăcuți ca-ntr-un mormânt ―
Cei vii și-așteaptă rândul ca să moară;
Pe câtă vreme morții... Cine știe?...
Așteaptă-o zi ca-n alte țări să-nvie!...