Sonet (Constantin Morariu)

 

Pe-a veacurilor cale-ntunecoasă
Te-a însoțit — martirule popor
Lumina unui înger păzitor.
Etern primăvăratică, duioasă,

A ’nviorat ea pururi al tău dor
Și te-a ferit pe cline lunecoasă
Să nu cazi în vâltoarea fioroasă
A disperării. Scut ocrotitor

Ți-a fost — și El din Putna te îmbie:
De vrei tu viitorul tău să fie
Zi vecinică cu soare mângâios —

Te roagă Domnului și te închină,
Căci viață-ți dă numai a Lui lumină
Lumina sfintei legi a lui Christos!