Sonet (Cincinat Pavelescu, 1)
Car dans l'infini je veux vivre...
Sans qu'on me le puisse ravir
Ce rêve que je veux poursuivre.
Et vais, imortellement ivre
Pouvoir-sans jamais m'assouvir
Baiser tes lourds cheveux de cuivre.
L. G.
Sans qu'on me le puisse ravir
Ce rêve que je veux poursuivre.
Et vais, imortellement ivre
Pouvoir-sans jamais m'assouvir
Baiser tes lourds cheveux de cuivre.
L. G.
Ai cizelat în versuri magistrale
Tăiate parcă-n prismele luminii,
— Ca și un nou Benvenuto Cellini
Profilul grec al blondei ideale.
Tăiate parcă-n prismele luminii,
— Ca și un nou Benvenuto Cellini
Profilul grec al blondei ideale.
Ți-ai rupt din suflet rozele și crinii,
Ca să presari sub pașii ei petale,
Și n-ai păstrat, poete, frunții tale
Decât paloarea visului și spinii!
Ca să presari sub pașii ei petale,
Și n-ai păstrat, poete, frunții tale
Decât paloarea visului și spinii!
Urmează-ți visul tainic înainte:
Ce-ți pasă dacă farmecu-i te minte
Când inima-ți sub vraja lui tresaltă?
Ce-ți pasă dacă farmecu-i te minte
Când inima-ți sub vraja lui tresaltă?
Să moară chiar, el moarte nu mai are,
Căci l-a închis cu-a versului tău daltă
În ritmul larg al strofei lapidare!
Căci l-a închis cu-a versului tău daltă
În ritmul larg al strofei lapidare!
Dumbrăveni