Sonată pentru pian

 

Fuga mâinilor pe fildeș, ca porumbeii
în zborul imaculat sub cer de furtună;
amfore — sonorități — degetele adună
și unghiile joacă melodiei cerceii.

Explozie de bas pedala menține
când cristalele-și risipesc discret vibrarea
și umbletul ireal pe gând, ca marea,
dezmiardă ritmic, timpanele virgine.

Peisajul — cântec — se crestează: fiord
și aripile strâng întunericul tăcerii
Mâinile — flori moarte — predau vegherii
cu orele-n procesiune, ultimul acord.